Asta ne-ar mai lipsi, să-l înlocuim pe dracu gol de acum cu taică-său de la Patriarhie. Fără doar şi poate că o asemenea soluţie nu poate fi viabilă, indiferent cum am analiza-o. Şi senatorul Câmpanu a căzut în capcana sondajelor de opinie aşa cum o fac şi majoritatea românilor. Indubitabil că instituţia Bisericii se află pe primul loc în topul încrederii românilor. Numai că trebuie făcută distincţie între modul în care este percepută Biserica şi slujitorii săi. Desigur, când omul de pe stradă este întrebat dacă are încredere în Biserică, gândul său se duce la Duimnezeu şi atunci va răspunde doar pozitiv.
Dar dacă aceeaşi persoană ari fi întrebată dacă are încredere în preoţi, în slujitorii Bisericii, răspunsul va fi mai mult negativ. Pentru că în ultima vreme slujitorii Bisericii fac tot ce ler stă în putinţă să-şi manifeste apucăturile negative ale personalităţii lor precum fariseismul, făţărnicia, lăcomia, intoleranţa, zgârcenia şi lipsa de omenie. Majoritatea preoţilor de prin parohii nu mai joacă rol de părinte spiritual al comunităţii tocmai datorită acestor manifestări făţişe şi pline de obrăznicie.
Biserica este mai bogată ca statul. Averile Bisericii Ortodoxe Române sunt imense şi mulţi dintre noi nu realizăm de ce potenţial economic dispune BOR. Zilnic presa centrală ne oferă cazuri de preoţi care au luat cu japca terenuri şi imobile ale statului, sub diferite pretexte umanitare care ulterior s-au dovedit a fi în fond un paravan pentru sporirea bogăţiilor bisericeşti.
Cum ne putem închipui că patriarhul Daniel, sub a cărui toiag se produc toate aceste nelegiuiri, poate deveni un prim-ministrul imparţial şi capabil să salveze ţara? Ajuns într-o asemenea funcţie, patriarhul ar transforma România într-un şantier de construcţie a bisericilor şi ar dubla, dacă nu tripla, averile Bisericii pe seama sărăcirii noastre.
Cu privirea sa iscoditoare şi capabilă să hipnotizeze omul precum vipera şoarecele, patriarhul Daniel este bun de stafie prin castelul lui Dracula de la Bran şi nicidecum de premier. Avem nevoie de un premier, dar nu de teapa personalităţii lui Daniel ci de un premier capabil să repete actul istoric al domnitorului Cuza: secularizarea averilor bisericeşti. Biserica deţine un segment important din turismul românesc, din industria forestieră, exclusivitate în comerţul cu odoare bisericeşti.
Toate aceste activităţi pur economice nu sunt impozitate în nici un fel. Impozităm veniturile de mizerie ale unui cizmar al satului şi nu impozităm veniturile de sute de milioane de euro ale Bisericii. Nu-.i drept! Eu cred în Biserică ca lăcaş de cult, nu ca mijloc de îmbogăţire pentru slujitorii ei.
Propunerea senatorului Câmpanu este una nefericită şi pripită. Nu de premieri în sutană, de şfetanii ale popilor are nevoie România. Avem nevoie să muncim cu toţii, să producem, să lucrăm pământul, să bem mai puţin şi toate acestea sub un premier loial poporului şi nu clasei politice ticăloşite aflată sub oblăduirea Bisericii. Părerea mea!