Prăbuşirea cea mai puternică în ochii electoratului a suportat-o la nivelul judeţului PRM-ul. Cauza trebuie căutată sus, la nivel naţional, sau mai bine zis la nivelul liderului naţional. PRM-ul s-a ridicat pe seama discursului justiţiar şi naţionalist al lui Vadim Tudor, fiindu-i ridicate mingi la plasă de UDMR, un alt partid creat pe seama doctrinei naţionaliste, chiar ultranaţionalistă.
PRM-ul şi UDMR-ul, după dispariţia PUNR-ului, au ajuns la concluzia că sălăşuirea în comun pe scena politică românească este o necesitate, dispariţia uneia dintre formaţiuni antrenând şi căderea celeilalte. Această convieţuire politică bazată pe o simbioză doctrinară se aşezase pe făgaşul ei, îşi formase propriul electorat, poate cu mici fluctuaţii din patru în patru ani.
Ieşirea lui Băsescu pe prima scenă politică a ţării s-a dovedit a fi forţa distructivă pentru ambele formaţiuni. Mai întâi, Băsescu i-a luat lui Vadim ceea ce era vital pentru el şi al său partid: discursul.
Apoi, Băsescu l-a încurajat pe Becali să-şi orienteze politica PNG pe acelaşi segment electoral cu al lui Vadim. La aceste două lovituri, asupra lui Vadim s-au revărsat şi loviturile din interiorul partidului, mâncărimea dintre cei care l-au înconjurat şi dorinţa lor de putere. Încet, dar sigur, şi Vadim şi PRM-ul s-au înscris pe curba grafică electorală descendentă.
La Botoşani, după ce PRM-ul s-a rupt, fostul preşedinte Dorin Ciuştea luându-şi amicii şi păşind în stâna lui Becali, pe post de oiţe cu blană de lup, a început şi declinul. PRM-ul a încăput pe mâna lui Dumitru Codreanu, fost senator, secondat de deputatul Ştefan Baban şi de mult arogantul Mihai Ştefan. Nu cred că la alegerile locale vor obţine ceva rezultate. Toţi sunt şefi la Botoşani şi iluştri necunoscuţi în judeţ. Pe unde Codreanu înfiinţează o organizaţie, a doua zi trece Ştefan şi schimbă conducerea proaspăt aleasă, punând oameni de-ai săi. Baban vrea să ajungă iar deputat, Codreanu se visează senator iar Ştefan primar de Botoşani. Vă spun cu mâna pe inimă că vor sta toţi trei acasă.
La PNG, Dorin Ciuştea crede că va repeta precarul succes de la alegerile din 2004, bazându-se pe echipa cu care a plecat din PRM. Spre nefericirea sa, numai banii lui Becali nu vor fi suficienţi să obţină ceva posturi de primar sau consilieri locali. Va constata cu amărăciune că lipsa lui Mihai Jitaraşu şi a prof. Mircea Dănuţă nu poate fi suplinită. Val Guraliuc este interesat să-şi menţină mandatul de consilier municipal, mandat care-i va da siguranţa încă pentru patru ani că va avea serviciu atât el cât şi soţia. Visul său poate deveni realitate, dacă va fi cap de listă. Oricum, PNG-ul va obţine în alegerile locale un scor mai bun ca al PRM, dar în jurul a 5%.
Viaţa politică din interiorul Partidului Conservator este una searbădă. Doar picanteriile politice ale senatorului bucureştean Gavrilă Vasilescu o mai animă. Preşedintele Marcela Lozneanu n-are capacitatea organizatorică să ducă partidul peste procentul electoral de 5%. Dealtfel, pentru PC, alegerile locale nu sunt o miză. Iar la parlamentare va rezolva situaţia Voiculescu, cu cele 3 Antene ale sale, agăţându-se, ca şi până acum, de poala unui partid mai de Doamne ajută. După cum se poartă dezbaterile la antenele sale, poala de care se va agăţa PC-ul pare să aparţină PNL-ului.
Milă îmi este şi de Cornel Furtună, preşedintele PNŢ. Şi el se frământă, dar tot pe loc! pe loc! pe loc! Partidul său a devenit de mult istorie, şi la propriu şi la figurat. S-a convins în urma alegerilor europarlamentare, când, la Flămânzi, deşi liderul naţional Miluţă a promis ridicarea unui spital, n-a cules decât vreo zece voturi. Nici că va putea culege mai multe de acum înainte!
Odată la patru ani apar semne de resuscitare a Partidului Republican fondat de timişoreanul Lorin Fortuna, preocupat mai mult de existenţa extraterestrilor decât de dezvoltarea partidului. La Botoşani îl are pe Pamfil Rotaru, posesorul unei societăţii de construcţii, şi care este urmărit de ghinionul afacerilor. Deja primesc comunicate electorale pe mailul redacţiei. Le şterg, că n-am cum să le arunc la coş.
Toate aceste formaţiuni politice au soarta pecetluită. Dacă mi-a scăpat vreunul, pagubă-n ciuperci! Părerea mea!
(Ioan Rorundu)
