Falimentul societăţii Eltrans nu se trage de la cei câţiva lei care-i fură seara, vatmanul şi taxatoarea, când tramvaiele sunt în drum de retragere spre garaj, deşi nici aceste sume nu-s de neglijat. Grosul afacerilor se produce la vârf, acolo unde o mână de acoliţi, grup de interese cum îi place preşedintelui Băsescu să le numească, fac jocurile principale şi împart câştigul supt din veniturile societăţii. Iar miza cea mare sunt subvenţiile care se acordă din bugetul local şi care se ridică la multe zeci de miliarde de lei vechi.
Despre directorul Comariţa se spune că este un îngâmfat, care nu prea dialoghează cu angajaţii, dar care s-a înconjurat de câteva persoane influente şi direct interesate de prăbuşirea financiară a Eltransului. Curios, dar cei din PRM, care-l apără pe Comariţa, nu văd nici un fel de carenţe în activitatea sa managerială. În schimb, îl tot critică pe viceprimarul Ghiorghiţă, care pare să le strice jocurile înfiripate. N-o fi Ghiorghiţă cheia de biserică din administraţia publică locală, dar în privinţa Eltransului are multă dreptate. Nu înţeleg de ce nu spune lucrurilor pe nume, adică să nominalizeze persoanele şi acţiunile celor care jumulesc societatea.
Cică, vor cei din PRM organizarea unui referendum la nivel de municipiului Botoşani, dacă Eltransul mai merită sau nu menţinut în transportul local. Botoşanii au cam o sută de mii de persoane cu drept de vot. Dintre acestea, nu ştiu dacă sunt cinci mii care circulă zilnic cu tramvaiul şi zece mii cu cei care circulă accidental. Rezultatul referendumului este uşor de anticipat.
Dar, mă întreb, de ce unii consilieri locali, fie ei şi peremişti, au ales calea cea mai costisitoare şi mai complicată de a stabili funcţionalitatea societăţii Eltrans? Fără doar şi poate că societatea este utilă şi necesară. Problema care se pune, este ridicarea eficienţei activităţii. De ce aleşii locali, în loc să găsească soluţii economice de creşterea a rentabilităţii şi reducere a subvenţiilor locale, pun problema la modul radical: desfiinţarea? Ei ştiu foarte bine că nu desfiinţarea societăţii este soluţia. Dar, creând o atmosferă defavorabilă, vor putea acţiona mai uşor şi fără prea multe oprelişti în a aduce societatea pe altarul celor care o aşteaptă ca jertfă din banii publici.
Bătălia asupra acaparării Eltransului se poartă, deocamdată, prin culise, iar o parte din aleşii locali sunt direct interesaţi în desfăşurarea acestor jocuri. Ei ne iau drept proşti, dar se vor înşela amarnic, pentru că mai există şi persoane cu coloană vertebrală dispuse să facă public adevărul. Cred că cei implicaţi în aceste jocuri mârşave ar trebui să ia aminte şi să privească în jur. Mai devreme sau mai târziu, toţi răspund pentru faptele lor. Chiar şi invincibilul Năstase s-a convins de acest adevăr.