Din păcate acest lucru nu se întâmplă. Judeţul care a dat ţării peste o treime din valorile culturale şi ştiinţifice naţionale, personalităţi care au uimit întreaga lume prin rodul muncii lor, continuă să trăiască în modestie, aproape în anonimat. Este consecinţa faptului că în funcţiile locale de răspundere politică, economică sau administrativă s-au cocoţat persoane care n-au nici o legătură sentimentală cu tradiţiile culturii autohtone, ele venind din cu totul alte zone ale ţării şi aparţinând altor tradiţii.
Apoi, mai e şi consecinţa faptului că activitatea culturală a început să fie tratată ca o afacere economică de pe urma căreia se poate stoarce profit sau câştiguri financiare. Inspectori financiari sau funcţionari publici cu mintea încuiată în textul strâmb al legii au băgat spaima în agenţii economici locali, care refuză să mai sponsorizeze actele culturale de frică să nu fie acuzaţi de evaziune fiscală.
Din nefericire pentru generaţiile viitoare, numele acestor inculţi ce-au încuiat cultura în tiparele unor legi discutabile ca interpretare sau au acţionat cu vădită rea voinţă vor rămâne parţial necunoscute. Doar prin publicaţiile Jurnalul, numele celor care au adus mult rău culturii autohtone au mai fost pomenite.
Astfel de persoane, publice sau private, trebuie sancţionate prin a li se scrie numele cu litere de-o şchioapă, ca generaţiile viitoare să-i poată cunoaşte, huli iar cei asemenea lor să ia aminte. Revenind la zilele Eminescu, şi în acest an, în lipsa unor sponsorizări substanţiale, evenimentul se va consuma cu participarea aceloraşi actori locali cunoscuţi de ani de zile.
La biserica Uspenia, locul de botez al poetului, se va desfăşura o slujbă religioasă, pe scena Teatrului Eminescu va urca laureatul premiului iar primarul, ca toţi cei de după 1990, va scoate din buzunar foile de pe care va citi un text cu arhicunoscutele cuvinte de preamărire a poetului. Va urma obişnuita masă festivă cu participarea poeţilor şi scriitorimii locale, cărora li se vor alătura fericiţii invitaţi din alte judeţe.
Chiolhanul, de obicei la restaurantul Maria, va pune punct sărbătorii. Să mai adăugăm faptul că prin media locală, dacă reporterii nu se vor adăpa prea de timpuriu din licorile scriitoriceşti ce le vor întâlni prin locaţiile unde sunt stabilite desfăşurarea de activităţi, se va consemna evenimentul sub forma unor ştiri lapidare. Ştire lipsită de orice sentiment de mândrie că aparţinem unor tradiţii culturale demne de invidiat chiar şi de către cei mai privilegiaţi admiratori ai culturii mondiale: parizienii. Bine, bine veţi spune, dar cum ar trebui sărbătorit Eminescu?
Cu activităţi de anvergură naţională. Cu aducerea la Botoşani, şi în pelerinaj la Ipoteşti, a întregii suflări culturale româneşti. Cu organizarea de spectacole care să reflecte tradiţiile noastre culturale, spectacole la care să ia parte orchestre de muzică uşoară şi populară de renume naţional.
Activităţi care să fie onorate cu participarea preşedintelui şi premierului României, iar cele două demnităţi să se simtă onorate de invitaţie. La festivităţi să participe o delegaţie UNESCO, astfel ca sărbătoarea să primească legitimitate internaţională. Ideea lui Malaimare de a transmite de Internet Festivalul usturoiului de la Copălău s-ar potrivi de minune acestui eveniment.
Cu alte cuvinte, cultura să nu mai fie la cheremul inculţilor, să fie trecută în competenţa profesioniştilor. Iar cei care vor contribui la finanţarea unui astfel de eveniment să se simtă onoraţi, să fie recompensaţi prin distincţii şi diplome acordate public, şi nu umiliţi de nişte netrebnici reprezentanţi ai structurilor puterii statale. Totodată, Cultura botoşăneană să nu mai fie la cheremul politicului, iar în fruntea ei să fie desemnată o personalitate marcantă şi cu o imagine publică şi atitudine morală ce impun respect.
Cultura locală ne este o carte de vizită ce-ar putea uimi pe străini. E timpul să-i dăm strălucire şi s-o punem în valoare. Părerea mea!
JDB 11 ianuarie 2006
