Dar să revin la ministrul Ceke. Unguraşul nostru, aşa cum am mai scris, poartă o politică de dezorganizare a sistemului de sănătate româânesc. Iar dezorganizarea se produce sub titlul pompos şi ştiinţific totodată de reformă sanitară în plan naţional. Marea noastră dezamăgire rămâne faptul că adevăraţii români, mă refer la cei de prin Guvernul Boc şi în special cei din Ministerul Sănătăţii n-au nicio reacţie, n-au adoptat nici o atitudine publică. Pur şi simplu tac şi asistă pasivi la genocidul pus la care împotriva românilor de către de ministrul maghiar.
Îmi amintesc că în copilărie, la mine în Dângeni, exista un staţionar, loc unde năşteau femeile şi unde erau internaţi bolnavii consideraţi cazuri medicale uşoare. Dacă apăreau cazuri complicate, venea salvarea de la spitalul din Săveni.
Cvu timpul, pentru că se înfii9nhţase un spital şi la Truşeşti, după desfiinţarea regiunilor şi înfiinţarea judeţelor, staţionarul a fost desfiinţat dar a rămas dispensarul deservit de cel puţin doi medici şi câţiva asistenţi. Acum dispensarul din Dângeni este deservit de un medic care face naveta de la Iaşi. Soarta dispensarului din Dângeni au avut-o cam toate dispensarele comunale.
Iată că acum a venit rândul spitalelor să fie desfiinţate. Mai întâi a fost desfiinţat spitalul din Ştefăneşti, apoi cel din Flămânzi şi Suliţa. Primarii comunelor respective n-au avut nicio reacţie de protest, dimpotrivă, s-au simţit uşuraţi că li se ia o belea de pe cap. De suferit suferă bolnavii. Acum a venit rândul desfiinţării spitalelor din Truşeşti, Săveni şi Darabani.
Ded când s-a anunţat desfiinţarea lor, nicio autoritate judeţeană n-a protestat public asupra acestei măsuri. Prefectul Roman n-are curajul să se opună unei astfel de măsuri pentru că este pus în funcţie de Guvernul Boc, cel care susţine refoirma ministrului Ceke. Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâîbulkeac tace şi el, bucuros că scapă de astfel de poveri şi bătăi de cap.
Pe primarii celor trei localităţi şi pe directorii de spitale, pe pacienţi nu i-a întrebat nimeni dacă desfiinţarea acestor unităţi spitaliceşti este o măsură benefică pentru bolnavi sau este încă o formă de îngrădire la actul medical.
Cică spitalul din Truşeşti şi Săveni vor deveni cămine de bătrâni. Aiureli! Nu cred că Ministerul Muncii va finanţa aceste cămine. Este doar praf în ochii românilor, pentru că, în realitate, aceste spitale vor fi desfiinţate fără ca în locaţiile respective să se mai amenajeze acele cămine promise. Transformarea lor în cămine ar însemna investirea multor bani pentru amenajare dar şi mai mulţi pentru funcţionare. Este limpede că toată poveste cu căminele de bătrâni nu-i decât o cacealma. Părerea mea!