M-am oprit doar asupra a trei dintre ele şi le voi analiza pe rând. În primul rând nu pot fi de acord cu risipa de energie umană şi bani care a necesitat organizarea ordinei şi liniştei publice la meciul România Ungaria. Am mai afirmat că meciurile de fotbal nu mai sunt demult timp o întrecere sportivă plină de fairplay iar stadioanele au devenit spaţii de manifestare a violenţelor verbale şi fizice. A merge la un meci de fotbal nu mai este o relaxare ci un risc privindu-ţi integritatea corporală şi chiar viaţa.
O să-mi spuneţi că nu numai la noi ci în întreaga lume meciurile de fotbal şi stadioanele au devenit prilejuri de manifestare a violenţelor între suporteri. Un spectator aflat în tribune la o întrecere sportivă de tip atletism, gimnastică, sau la meciuri de hadmbal, volei, polo etc. se manifestă civilizat, se comportă atent faţă de cei din jur şi chiar se ajunge la acte de politeţe exagerate. Acelaşi cetăţean îşi schimbă comportamentul dacă se află la un meci de fotbal.
Transformarea fotbalului într-o megaafacere financiară a deturnat nobleţea acestui sport şi a făcut loc violenţelor. Mi se pare că această confiscare a fotbalului în scopul unor afaceri financiare s-a transformat într-un mijloc feroce de îmbogăţire care a ieşit de sub controlul statului şi a devenit monopolul unor organizaţii internaţionale organizate în stil mafiot şi care pozează în foruri de reprezentare.
Nu mă interesează ce fac alte state, dar la noi ar trebui ca Guvernul să intervină legislativ şi să reglementeze extrem de stric comportamentul cetăţeanului spectator la un meci de fotbal. Iar dacă suporterii străini vor să vină la un meci în România, să respecte legile noastre şi nu să-şi bată joc de autorităţi aşa cum au făcut ungurii. Dacă aveam ub Guvern ferm, acţiona prin Ministerul de interne şi-i returna pachet pe unguri în pusta lor, să-şi manifeste acasă la ei apucăturile de huni de stepă şi nu să ne jignească pe noi, în casa noastră.
De ce să plătesc eu impozite şi taxe ca jandarmii să asigure pază şi ordine la un stadion unde joacă echipe de fotbal patronate de oameni bogaţi? Să suporte organizatorii toate aceste cheltuieli iar dacă se încaieră pe stadion, de ce să suporte cheltuielile de asisteţă sanitară unităţile spitaliceşti, adică din banii noştri şi nu din banii aceloraşi organizatori? Să văd atunci dacă le va mai conveni să primească pe stadion pe toţi derbedeii care vin special să se încaiere.
Violenţele de pe stadioane pot fi stopate numai dacă instituţiile statului nu fac cârdăşie cu patronii de cluburi şi forurile de specialitate, fie din motive politice, fie pe fondul corupţiei.
De la Bucureşti să ne mutăm la Iaşi. În fiecare an, de Sf. Parascheva vin la Mitropolie zeci de mii de creştini să se închine la moaştele sfintei. Se calcă în picioare, se înjură, se ameninţă după care ajung la raclă şi murmură fel de fel de rugăminţi aşteptând să se producă minunea. Este o acţiune de o mizerie morală fără margine, pusă la cale de Mitropolia Iaşi în fiecare an. Şirul lung de credincioşi de conjunctură este dovada înapoierii mintale, a lipsei de educaţie, a promiscuităţii morale în care trăiesc unii dintre noi. Pe seama ignoranţei şi prostiei lor preoţii cară saci întregi cu bani şi rotunjesc cu sume substanţiale veniturile BOR.
Numai că în tot acest timp, apar sute de cazuri medicale, apar decese, iar toate cheltuielile cu asistenţa medicală se suportă din fondul de sănătate publică. Preoţii strâng sacii cu bani iar noi, cei care muncim şi plătim taxe şi impozite, saportăm şi cheltuielile de ordin medical. Eu nu vreasu să plătesc pentru prostia şi ignoranţa celor care nu muncesc şi aşteaptă minuni de la moaşate de sfinţi ca să trăiască mai bine.
Moaştele Sf. Parascheva sunt la vedere în biserica metropolitată tot anul. Orice creştin, dacă simte nevoia să le atingă, să se roage, o poate face când doreşte şi la orice ceas din zi şi noapte. Numai că organizarea de către Biserică a evenimentului din 14 opctombrie este un prilej de îmbogăţire mulotr mai puternici decât preceptele moralei creştine în faţa căreia preoţii nu rezistă tentaţiei. N-am nimnic împotrivă ca Biserica să organizeze astfel de evenimente dar toate cheltuielile publice cu ordinea şi liniştea, cu asistenţa sanitară să le fie facturate şi plătite de biserica organizatoare. De fapt ar fi şi din partea preoţilor şi o dovadă a carităţii pe care ne cere nouă s-o practicăm.
Şi ultimul eveniment, unul extrem de ruşinos pentru Patriarhia BOR s-a consumat duminică la mănăstirea Hurezi, loc unde patriarhul Daniel i-a înmânat lui Liviu Dragnea ordinul Sfinţii Martiri Brâncoveni pentru vrednicia cu care a sprijinit Biserica. Un act de mare ruşine pentru BOR.
Liviu Dragnea este un politician corupt, imoral, mincinos, lipsit de caracter cu statut de inculpat trimis în judecată pentru infracţiuni care încalcă şi decalogul biblic. Dragnea a furat la voturi, a instigat la furt, a comis falsuri în acte publice etc. Cum poate Biserica să recompenseze un astfel de creştin păcătos în toată fibra sa de fiinţă umană? Patriarhul Daniel este din aceiaşi plămădeală cu Dragnea. Au stat la masă împreună, au ciocnit ouă roşii şi un pahar cu vin. Dragnea i-a dat arginţii lui Iuda furaţi din munca românilor iar patriarhul l-a recompensat cu o tinichea şi punând un cor bisericesc să-i cântre Vrednic este!.
Iată dovada că pe la noi corupţia morală este în plină ascensiune iar preoţii, în loc să o combată cu hotărâre, o susţin fără ruşine şi chiar o recompensează cu ordine şi medalii.
Dacă printre noi mai existau semeni care vedeau în preoţi o rază de speranţă în curăţenia spirituală a acestui popor, în răspândirea luminii care să le arate calea cea dreaptă şi să-şi aleagă conducătorii capabili să le facă viaţa mai bună, este momentul să-şi dea seama că Biserica a devenit piaza noastră rea alături de politicienii ticăloşi. Să fim noi, românii, cei care vom primi primele semne ale Apocalipsei? Nu ştiu ce să cred!