E drept că în acea perioada prin primării era o disciplină de fier, programul era respectat cu sfinţenie şi chiar se lucra până seara târziu în timpul campaniilor agricole. Cică să poată fi servit cu promptitudine cetăţeanul agricultor, aflat ziua la munca câmpului. După 1990 a fost o perioadă de timp, cam până prin 1996, când disciplina din primării era respectată, primarii stăteau la program, ştiind că pot fi căutaţi oricând de prefectul Baltă, cum traduceau ei în democraţie funcţia deţinută de foştii prim-secretari PCR. Odată cu venirea la guvernare a CDR-ului, disputele interne din sânul acesteia au dus la scăderea autorităţii Guvernului faţă de funcţionarii publici din administraţie. Să ne amintim că prefectul de Botoşani a anilor 1996 2000 a fost Alexandru Simionovici (Ducu), amator de chiolhanuri şi vânători, ahtiat după femei şi distracţii cu multă destrăbălare. Subprefect i-a fost o perioadă Lucian Feodorov, interesat de controlul puterii şi a afacerilor profitabile. Nu s-a putut manifesta plenar, pentru că prefectul Ducu l-a simţit încotro bate şi i-a luat pârghiile de acţiune. N-avea acces la corespondenţă şi faxurile guvernamentale, la corespondenţa secretă şi la mai toate documentele oficiale. Practic, Feodorov n-avea acces la informaţiile utile decât numai dacă considera Ducu să-i permită.
Lupta dintre prefect şi subprefect le-a subminat autoritatea în teritoriu. Primarii au descoperit că n-au a sta sluj în faţa prefectului sau a preşedintelui CJ şi nici a le da raportul despre activitatea lor. Văzând dezinteresul primarului faţă de treburile instituţiei, practic ale comunităţii, funcţionarii din primării le-au urmat repede exemplul. Au devenit şi ei preocupaţi de treburile familiale, s-au transformat în raportul cu cetăţenii, abordând atitudini arogante, scorţoase, căutând profite de orice. În momentul de faţă, prin unele primării bate vântul încă de la primele ore ale dimineţii. Funcţionarii vin, beau cafeluţa şi se duc să-şi vadă de treburile familiare. Primarii nu pot acţiona în vreun fel pentru că şi ei sunt în păcat. Nu cunosc mersul treburilor prin primărie, deci sunt la cheremul funcţionarilor mai vechi.
Aşa că, dacă vrei să dialoghezi cu primarul, îl cauţi la separeul patronului de bar, dacă nu cumva doarme mort de beat încuiat în birou. Să ne amintim de Dăscăleanu, primarul cu doar trei clase a Vornicenilor, care venit beat la primărie, două femei, care văruiau în biroul său, l-au dezbrăcat de pantaloni şi izmene, după care l-au uns cu unsoare de căruţă. Au chemat, apoi, cetăţenii de pe stradă să-şi vadă primarul. În momentul de faţă, destrăbălarea de prin primării pare să fi scăpat de sub control. La primăria Mihălăşeni, prefectul i-a găsit beţi pe toţi, neavând cu cine se înţelege. Cel de la Vlăsâneşti, Oniciuc, aproape analfabet, rar îi de găsit la serviciu. Stă mai mult prin fel de fel de cotloane, unde pune la cale afaceri necurate. Este cercetat de către Curtea de Conturi, de Poliţie, de Parchet că nici el nu mai ţine minte în câte afaceri de-amboulea s-a implicat. La Mileanca, primarul Maftei are de crescut zeci de vaci, când să mai dea şi pe la primărie. În schimb, este primarul din judeţ cu cele mai multe mandate.
Şirul exemplelor poate continua. Prefectul, preşedintele CJ-ului nu le poate face nimic, pentru că primarii nu le sunt subordonaţi. Cetăţenii din comună sunt atât de marcaţi de indiferenţă, că-i vor vota, pe o parte dintre ei, şi la viitoarele alegeri. Aşadar, în momentul de faţă destrăbălarea de prin primării n-are leac şi nici nu cred că se va găsi până la 1 ianuarie 2007, când vom fi în Uniunea Europeană. UE ne va primi. Au învăţat de la noi că se poate şi aşa.
