Dreapta sclifosită

Săptămâna trecută, Mihai Răzvan Ungureanu declara că duşmanul Alianţei România Dreaptă nu este USL-ul, ci timpul. Ungureanu are perfectă dreptate. În loc să se facă cunoscută românilor şi să le explice ce vrea această Alianţă politică de dreapta, ARD îşi pierde vremea prin nimicuri.
USL-ul şi-a lansat candidaţii cu mare tam-tam. Chiar dacă modul în care a făcut-o este unul păgubos pentru imaginea în lume a României, aducând un afront direct şi provocator Congresului Partidului Popular European ce s-a desfăşurat la Palatul Parlamentului din Bucureşti, electoral a câştigat în faţa românilor.
Puţini români ştiu ce rol joacă PPE în cadrul Parlamentului European, a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene şi cât rău a produs României, prin gestul său, USL-ul. Dar sunt mulţi, foarte mulţi românii care au văzut la televizor întreaga desfăşurare de forţe politice pusă la cale de USL şi au rămas cu convingerea că viitoarele alegeri parlamentare vor fi câştigate de către această alianţă.
ÎÎn timp ce ARD încearcă să-şi finalizeze platforma economică cu care să intre în competiţia electorală, USL-ul nu-şi bate capul cu aşa ceva. Liderii USL ştiu că românii au o anumită ură contra preşedintelui Băsescu, a Guvernului Boc, mai ales bugetarii şi pensionarii, iar a striga „Jos Băsescu!” sau a acuza Guvernul Boc că a făcut românilor viaţa grea, sunt mijloace electorale de sute de ori mai eficiente decât a le prezenta românilor un Program de guvernare. Candidaţii USL la parlamentare sunt deja cunoscuţi în colegii şi au pornit la atac. Candidaţii ARD nu se cunosc nici acum. Sunt prea multe bâlbâieli, prea multe semne de întrebare asupra unor desemnări de candidaturi, prea multe mofturi cu aere de etică şi moralitate politică.
Nu va fi uşor să candidezi pe listele ARD, în condiţiile în carte atacurile candidaţilor USL vor viza prezenţa nefastă a lui Băsescu la Cotroceni sau guvernarea plină de privaţiuni pentru români promovată de Guvernul Boc şi Ungureanu. Ca să contracarezi astfel de atacuri va trebui să ai argumente puternice, clase şi care să pătrundă în conştiinţa românului.
Pentru a trezi interesul românilor faţă de candidaţii ARD este nevoie de ceva timp. Ori, cum spunea şi Ungureanu, ARD-ul şi-a făcut din timp un aprig duşman, întârziind lansarea candidaturilor, mesajele lor electorale neamiavând timp să ajungă la alegători.
USL-ul are candidaţi controversaţi, dar sânt cunoscuţi în colegiile unde candidează. Iar tendinţa românului de rând este de a trece uşor de la îndoială, suspiciune, la compătimire şi chiar simpatie şi de aici la a vota cu aceşti candidaţi.
La ARD majoritatea candidaţilor sunt puţin cunoscuţi sau aproape deloc. Sunt şi dintr-o altă plămădeală. Nu poţi convinge ţăranul de rând, obişnuit cu ajutoarele sociale împărţite cu dărnicie de PSD, să vii în faţa lui cu un aer intelectual şi să-i spui că nu mai sunt bani de ajutoare sociale şi că fiecare dintre noi va trebui să muncească. O astfel de abordare a unei campanii electorale parlamentare ar fi sinucidere curată.
Însă cred că marea problemă a ARD este de a avea candidaţi în toate colegiile. De exemplu, la Botoşani, încă nu se ştiu care vor fi candidaţii ARD pe colegii, la Camera Deputaţilor şi Senat. Se rosteşte azi un nume ca mâine să apară un altul. Lipseşte determinarea, motivarea politică, dorinţa de luptă electorală pentru că de sus, de la vârful ARD, nu vin semnale de mobilizare, de încurajare, apar tot mai des gesturi de bâlbâială politică.
Cu astfel se sclifosiţi politici, ARD nu va face mare brânză în apropiatele alegeri parlamentare. Alegerile nu le câştigă cei care elaborează strategii de birou ci cei care se luptă în teren şi care sunt în contact permanent cu alegătorii. Părea mea!