Falsa credinţă şi miza politică

În ziua în care mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Daniel Ciobotea a fost ales patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, preşedintele Băsescu l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie a Statului Român. Este vorba de Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Pentru ce i-a acordat preşedintele proaspătului patriarh această înaltă distincţie nu ni s-a spus. Aşa că fiecare a putut să traducă gestul preşedintelui după cum l-a tăiat capul.
Cert este că, prin gestul de înaltă consideraţie faţă de patriarh, preşedintele Băsescu a realizat un câştig politic deloc de ignorat, dacă avem în vedere că religia ortodoxă este adoptată de către peste 80% dintre români. Mişcarea preşedintelui, vicleană dar şi inteligentă, n-a scăpat premierului Tăriceanu. Pentru a balansa câştigul de imagine al preşedintelui, premierul a promis patriarhului sprijin financiar pentru ridicarea Catedralei Neamului. Iar sprijinul a fost extrem de generos şi consistent totodată. O mie de miliarde lei vechi, un efort financiar extrem de costisitor pentru contribuabilul de rând.
De parcă n-ar fi fost îndeajuns, pe lângă aceşti bani, premierul a mai alocat BOR vreo două sute de miliarde de lei, cică pentru a putea fi finalizate anumite lucrări la bisericile noi în construcţie. Recent, adică alaltăieri, acelaşi premier a hotărât ca preoţii din parohiile sărace să primească bani de la bugetul de stat.
Financiar vorbind, ce-a făcut premierul pentru Biserică a depăşit cu mult impactul preşedintelui Băsescu cu tinicheaua sa emailată şi aurită acordată patriarhului. Numai că dărnicia premierului faţă de Biserică a afectat programele sociale. În timp ce copiii străzii au o viaţă promiscuă, în timp ce copii asistaţi social duc lipsă de fonduri, în timp ce copii a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate tânjesc după dragostea părintească şi au reacţii violente, premierul a considerat finanţarea Bisericii ca o prioritate naţională.
Ca părinte spiritual al poporului român, capii BOR au primit cu multă recunoştinţă aceşti bani, fără a se gândi la oropsiţii sorţilor. Iar ca o culme a ironiei, şi pentru impact în rândul credincioşilor, Biserica schiţează gesturi de protecţie socială, organizând cantine sociale. Aceste gesturi de imagine ale Bisericii nu rezolvă problema socială a acestor copii.
Iată, aşadar, de câtă viclenie şi perversitate politică dau dovadă liderii noştri politici. În opinia mea, Biserica trebuie să-şi rezolve singură problemele financiare, iar statul să nu intervină cu alocare de fonduri. Puţini ştiu că BOR este o instituţie religioasă extrem de bogată şi că în conturile sale zac enorme sume de bani, în jurul a o sută milioane de euro. Nicăieri în Uniunea Europeană nu mai există vreun stat care să sprijine financiar instituţiile de credinţă. Este treaba instituţiilor sau cultelor religioase să-şi rezolve susţinerea financiară, este treaba credincioşilor să-şi sprijine liderii religioşi.
Consider sfidătoare la adresa cetăţeanului de rând atât politica preşedintelui cât şi a premierului de a exploata electoral sentimentul credinţei cetăţeanului. Este de datoria societăţii civile să ia atitudine faţă de o astfel de politică promovată pe banii contribuabililor. Părerea mea!