Poziţia lor mi se pare una de supuşenie faţă de autoritatea statului, de vreme ce statul se amestecă în treburile sfinte ale bisericii. Dacă Biserica este independentă faţă de stat, atunci aşa să rămână şi nu statul să dea dispoziţii Bisericii prin adoptarea de norme juridice, mai ales că aceste dispoziţii n-au nimic comun cu cele sfinte.
În mediul rural, la biserică, vin oamenii bătrâni. Vin nişte babe şi moşnegi surzi care se gândesc că poate este ultima lor comuniune cu Dumnezeu. Vin să se reculeagă, vin cu speranţa că preotul se va ruga să le fie iertate păcatele şi nicicum nu vin să fie educaţi cum să treacă strada. Dealtfel, este o aberaţie să faci educaţie rutieră în biserica dintr-un sat unde pe uliţa principală trece o maşină npe zi sau chiar la două zile.
Dar admiţând că avem centre de comună şi sate cu trafic aglomerat, beţivii, cei expuşi accidentelor, nu frecventează biserica ci barurile din localitate. Nici cei de la volan nu vin la biserică, treburile lor fiind cu totul altele. Şi, atunci, pe cine educă preoţii? Pe cele trei babe şi doi moşnegi surzi? Este o bătaie de joc şi o lipsă de respect faţă de Biserică.
Patriarhia Română ar fi trebuit să se revolte. Nu înţeleg de ce n-au făcut-o. Azi li s-a cerut preoţilor să facă educaţie rutieră, mâine vor veni şi pompierii să le ceară să facă educaţie de prevenirea incendiilor, mai ales că sunt multe locuinţele care au luat foc de la lumânările aprinse şi nesupravegheate sau de la candele. Cum preoţii au un cuvânt greu în faţa oamenilor, statul le va cere să-i educe pe creştini cât de necesar şi prevăzător este să-şi asigure locuinţa. Şi, uite aşa, preoţii vor deveni un fel de moaşă comunală în educaţie creştinilor iar credinţa în Dumnezeu va trece pe planul doi.
Idioţii aceştia politici, plătiţi din banii noştri şi care emit numai idioţenii, ar trebui să ştie că la ţară oamenii n-au trotuare pe unde să circule şi de aici accidentele nefericite, de aici obişnuinţa de a merge pe stradă, lucru care-l va face şi când se va afla la oraş.
Când este uscat, oamenii mai circulă pe sub garduri, dar când plouă n-au încotro şi circulă pe uliţă. Chiar Florin Ţurcanu, alt mare politician din categoria ce-am numit-o, a afirmat răspicat că el nu dă bani primarilor să facă trotuare. El le dă bani să pietruiască uliţele. Normal, un trotuar executat se poate măsura şi calcula cât a costat, piatra de pe drum, odată împrăştiată, nici Domnul nu mai ştie câte maşini au fost. De la piatră se poate fura fără teama că hoţul va fi prins vreodată. De la trotuare nu prea ai cum şi e riscant.
Dacă idioţii care au lansat propunerea unei legi ca preoţii să facă educaţie rutieră la slujba de duminică ar fi trecut în această zi prin bisericile satelor ar fi avut surpriza să constate că sunt mai mult pustii. Aglomeraţiile care le văd ei la televizor sunt numai la anumite evenimente creştine, slujbe ţinute de episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi sau patriarhul. Niciunul dintre aceştia nu va accepta ca la un astfel de eveniment să vorbească adunării despre cum să treacă strada un creştin sau cum să circule şi pe unde.
Aceşti politicieni nu sunt numai idioţi, dar sunt dominaţi şi de ignoranţă, suferă de prostie şi pe deasupra mai sunt şi păcătoşi. Sper ca Dumnezeu să-i pedepsească în aşa fel încât să nu mai auzim de ei. Părerea mea!