Înfrăţindu-se cu călăul, ţărăniştii s-au exclus din istorie

Înscris, ca politician, în curentul postdecembrist al oportuniştilor capabili de orice înţelegere politică numai să primească un loc la masa cu bucatele ce le oferă puterea, Aurelian Pavelescu a demonstrat că pentru a-şi atinge scopul nu are nici mană şi nici tată vreo doctrină politică de care să se fi ataşat. Prin modul în care acţionează politic şi în prezent nu-şi dezminte nici statutul profesiei de avocat, un statut de om labil în vorbe şi fapte.
A prins gustul puterii datorită lui Traian Băsescu, care l-a înscris pe listele Partidului Democrat şi a ajuns deputat în legislatura 2004 – 2008. B-a stat prea mult prin acest partid. A simţit că mai mult de a fi deputat nu are cum să urce pe treptele puterii, aşa că s-a declarat independent şi s-a pus la pândă să vadă încotro i se deschid perspective politice care să-i împlinească dorinţa de ascensiune.
A intuit că prin PNŢ-CD bătălia pentru funcţia de preşedinte este una care se dă între politicieni fără veleităţi de lider puternic şi care să se facă respectat ar fi pentru el o cale de ascensiune, aşa că în 2077 s-a înscris în PONŢCD iar mirosul de avocat care simte clientul cu buzunarele pline l-a ajutat să ajungă repede prim-vicepreşedintele partidului. După nici 3 ani va ajunge preşedintele PNŢCD.
Omul acesta poate fi considerat o reincarnare a lui Dinu Păturică, personajul principal al romanului Ciocoii vechi şi noi ce poartă semnătura scriitorului Nicolae Filimon. Ba, Pavelescu, dacă ar fi fost contemporan cu Păturică i-ar fi oferit lecţii de ipocrizie, fariseism, demagogie şi mai ales impostură.
În calitate de preşedinte al PNŢCD, Aurelian Pavelescu a epurat partidul de toţi cei care i.-ar fi putut periclita funcţia. Rând pe rând, oportunismul Victor Ciorbea, Radu Sârbu ş.a. au fost eliminaţi din partid. Când vreo fracţiune mai vocală a încercat să-l înlăture din fruntea partidului, Pavelescu n-a ezitat să-şi apere poziţia prin a se baricada în sediul partidului, aşa cum s-a întâmplat la începutul lui decembrie 2014.
De când este preşedintele PNŢCD, Pavelescu a încheiat fel de fel de protocoale politice, a făcut şi desfăcut fel de fel de alianţe atât de dreapta cât şi de stânga. Ipocrit cum s-a arătat a fi, la Congresul PNŢCD din 2 noiembrie 2013 a declarat c㠄dedic acest Congres al PNŢCD seniorului Corneliu Coposu”. O declaraţie de fanfaron politic care n-a crezut niciun moment în cele afirmate. Tot la acest Congres Pavelescu a declarat c㠄ideal ar fi să existe o coaliţie a dreptei la europarlamentare, care să aibă şi un candidat comun pentru preşedinţie.” Din nou ipocrizie!
Dovada ipocriziei şi imposturii sale a ieşit la iveală săptămâna trecută când a anunţat că a semnat cu PSD un protocol de colaborare pentru alegerile europarlamentare, spre uimirea lumii politice. Mai toţi politicienii sunt ipocriţi, dar când vine vorba de istoria propriului partid devin atenţi şi chiar fac un pas înapoi.
Pavelescu a făcut un pas înainte, aliindu-se socialiştilor lui Dragnea, continuatorii Partidului Comunist Român care a măcelărit fără scrupule pe toţi liderii şi membrii marcanţi ai PNŢCD, imediat ce PCR-ul a preluat puterea prin fraudă electorală în urma alegerilor din 1946.
Aurelian Pavelescu, în dorinţa lui de a fi părtaş la vârful puterii, s-a lepădat fără niciun reproş de ordin moral, fără nicio ezitare, de prestigioasa istorie a PNŢCD-ului, de meritele deosebite ale acestui partid în formarea României moderne şi s-a prins la braţ cu călăul. Am văzut scris prin presă c㠄victima s-a înfrăţit cu călăul”.
Fals! Pavelescu n-a reprezentat şi nu reprezintă istoria PNŢCD, el nu poate fi considerat victimă. Adevăratele victime putrezesc prin locuri ştiute şi neştiute. Pavelescu le-a pângărit memoria într-un mod monstruos fără să clipească. El şi-a resetat creierul de tot ce-a spus despre înaintaşii PNŢCD-ului şi acum se gudură cu laude în faţa noului stăpân Liviu Dragnea, aşteptând să i se arunce un os al puterii ceva mai consistent decât are în prezent.
Nici nu-mi dau seama dacă Pavelescu, în postura lui de impostor, ipocrit şi demagog poate fi condamnat. Adevăraţii ţărănişti s-au dus spre cele veşnice. Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Ion Diaconescu n-au avut timpul necesar să aşeze partidul pe umerii unor membri ataşaţi cu adevărat doctrinei sale politice. Au fost prea bătrâni când au început reconstrucţia partidului. Aşa că, partidul a rămas pe mâna oportuniştilor care s-au înscris în PNŢCD imediat după decembrie 1989 ca să scape de o eventuală prigoană împotriva comuniştilor. Aceşti oportunişti cărora li s-au alăturat cei din generaţia postdecembristă precum Pavelescu sunt şi cei care au acceptat alianţa politică cu PSD-ul.
Culmea, sunt prin PNŢCD membri care au avut părinţii, bunicii ce-u făcut politică ţărănistă până la venirea la putere a PCR şi care au fost încarceraţi şi au murit în chinuri greu de imaginat pentru omul normal. Cu excepţia unor voci izolate din judeţul Vrancea, din nici un alt judeţ nu s-au auzit strigăte de revoltă.
PSD-ul, prin acea alianţă politică numită USL, a reuşit, cu ajutorul oportuniştilor din PNL precum Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, să compromită istoria acestui partid. Acum, cu ajutorul lui Pavelescu a compromis-o şi pe cea a PCŢCD. Părerea mea!