Editorialul intitulat „Proteste dispreţuite” l-am început cu aceste fraze: „Ieri, prin Botoşani, a defilat o şleahtă de bugetari, vreo 200 la număr, chipurile pentru a protesta împotriva modificărilor aduse Codului muncii. În fruntea lor s-au aşezat foştii muncitori socialişti, trăgători ai mâţei comuniste de coadă, Vasile Chiru şi Ştefan Ţarcă, secondaţi de dornicii învăţăcei în ale nemuncii Marius Oroşanu şi Nicolae Macovei, toţi patru intitulaţi democratic lideri de sindicat.”
Comentariile au fost pe măsura opţiunii şi puterii de înţelegere a fiecărui cititor. Unii s-au situat de partea protestanţilor, adică a bugetarilor, alţii au considerat că modificările aduse Codului muncii sunt bine venite şi că au menirea de a motiva forţa de muncă aflată la negru să ceară patronilor s-o legalizeze.
Numai că expresia mea „învăţăcei în asle nemuncii” l-a deranjat amarnic pe liderul de sindicat al Cartel – Alfa Marius Oroşanu. Dumnealui mi-a trimis la redac’ie un lung text biografic prin care-şi elogiază munca şi meritele personale şi incriminează expresia mea în sensul că el este un consecvent şi conştiincios lucrător.
Dacă acel text mi-ar fi fost trimis de Ţarcă sau Chiru nici că l-aş fi luat în seamă. Dar fiindu-mi trimis de un tânăr format pentru viaţă în perioada postdecembristă şi care este licenţiat în domeniul economic, am considerat că se impune clarificarea unor aspecte.
Eu nu m-am referit la nemunca liderului de sindicat Oroşanu, ci, folosind o metaforă, i-am atras atenţia că încurajează nemunca din domeniul bugetar în dauna celor care muncesc în sectorul privat. Opri, la nivelul de pregătire şi pretenţiile sale intelectuale Oroşanu ar fi trrebuit să înţeleagă sensul metaforei şi să nu caută să se identifice cu ea prin prisma propriei personalităţi.
Am mai explicat că actualele mişcări sindicale sunt generate de înţelegerile dintre PSD şi liderii de sindicat naţional în speranţa că vor da jos Guvernul Boc. Numai că Victor Ponta nu ne spune şi ce pune în loc. În schimb, ne-au spus doi importanţi lideri asi PSD: Ion Iliescu şi Mircea Geoană. Ambii au recunoscut că PSD-ul, acum USL-ul, n-are un program economic şi social în măsură să preia guvernarea şi să-l acopere cu resurse financiare.
USL-ul, liderii de sindicat, bugetarii strigă „Jos Guvernul Boc!” dar nu ne spun ce pun în loc. Toată lumea politică aflată în opoziţie critică actuala guvernare dar nu vine niciunul cu soluţii. Niciunul nu spune că asta trebuie făcut. Ei ne spun că ce se face este rău, dar nu ne sun cum ar fi bine.
În acest context am folosit metafora „învăţăcei în ale nemuncii”. Este cunoscut că liderii de sindicat sunt muncitori cu gura. Actualii lideri de sindicat, dacă nu provin din foştii activişti ai sindicatului comunist sunt discipolii lor. Nu avem lideri de sindicat formaţi în condiţiile gândirii unui mecanism economic de piaţă liberă.
Actualii lideri de sindicat sunt doar nişte oportunişti. Să ne anmtim de Victor Ciorbea cât era de băţos ca oider de sindicat şi cum s-a comportat ca premier. Miron Mitrea a fost un alt lider care s-a dat zmeu în lupta cu puterea până când i s-a oferi loc la masa ei. Mai proaspăt l-avem pe liderul din învăţământ Cătălin Croitoru, ajuns şi el deputat PDL.
Să mai luăm act de mizerie morală a unor actuali loideri, aflaţi cu un picior în prăpastia corupţiei la nivel înalt.
Ei bine, aceşti lideri pozează în plan naţional în apărători ai angajaţilor. Iar pentru că cei angajaţi în sistemul privat nu-i mai iau în seamă, s-au îngrămădit toţi pe bugetari şi-i folosesc ca masă de manevră împotriva guvernului, iar când li se face loc la masa cu bucate, îi abandonează fără pic de ruşine.
Ca economist format în perioada postdecembristă lui Marius Oroşanu i-ar fi stat mai bine să lucreze în domeniul financiar-bancar, că resurse intelectuale şi profesionale are, şi n-ar mai fi căzut în capcana unei biete metafore. Modul în care-i construită personalitatea sa nu-l recomandă să fie coleg cu Ţarcă şi Chiru. Părerea mea!