Ieri, în Parlamentul României, Guvernul Boc a fost votat de o majoritate covârşitoare, adică de 324 de parlamentari, cu doi mai mult decât cifra de 322, care i-a creat preşedintelui Băsescu atâtea insomnii. Odată cu votul dat guvernului s-a votat şi programul acestuia de guvernare. Cine a fost atent la ce-a citit premierul Boc de la tribuna Parlamentului, a putut constata că din program au dispărut promisiunile de dărnicie pe seama bugetului făcute în campania electorală şi au apărut măsuri de austeritate financiară şi economică.
Ca să dea bine poporului, Boc a introdus şi o măsură restrictivă pentru membrii puterii aflaţi în Consiliul de administraţie a societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat. Cică vreme de un an indemnizaţiile acestor membrii se suspendă de la plată. O gogoriţă nereuşită, pentru că societăţile controlate de stat sunt tot mai puţine la număr, iar economiile care se vor realizat sunt la nivelul costului unei deplasări a tandemului Băsescu – Boc, cu avionul, la Bruxelles.
În schimb beleaua cea mare a crizei financiare şi economice va cădea tot pe umerii poporului. Lucru de care Boc s-a ferit să-l rostească explicit, dar care se poate cu uşurinţă desprinde dacă îi citim programul de guvernare printre rânduri.
Altceva însă este important pentru viitorul nostru. Odată formalităţile de investire a Guvernului Boc s-au epuizat la Parlament, întreaga echipă s-a deplasat la Cotroceni, pentru a depune jurământul în faţa preşedintelui României. După ce protocolul depunerii jurământului a luat sfârşit, preşedintele Băsescu, deţinătorul „cuvântului”, adică a „informaţiei” a ţinut o cuvântare de vreo 20 de minute.
Practic, preşedintele a prezentat echipei guvernamentale propriul său program de guvernare, esenţial diferit de cel prezentat de premierul Boc în Parlament. Cu o satisfacţie nestăpânită, preşedintele a accentuat că şi-a împlinit visul de-a avea un guvern care nu va ieşi din litera „cuvântului” său. Cu exuberanţă, preşedintele a mai precizat că şi Parlamentul este potrivit dorinţei sale, fiind convins că şi cel mai înalt for legislativ al ţării îi va asculta „cuvântul”.
Mi-a mai plăcut faptul că a rostit, cu mult subînţeles, că „în sfârşit România are un guvern al său, primul de după 1990”, iar după o pauză semnificativă şi-a continuat discursul. Aşa este, Guvernul Boc este primul guvern de după 1990 care nu are în componenţa sa UDMR-ul. Sper că Marko Bela a înţeles aluzia, că-i băiat deştept, european cu mustaţă. Sper că şi unguraşii din Harghita şi Covasna au descifrat mesajul preşedintelui Băsescu şi se vor lecui de iredentism şi şovinism.
Una peste alta, după ce-am ascultat „cuvântul” prezidenţial, am ajuns la concluzia că adevăratul program al Guvernului Boc este cel rostit de preşedinte şi nu cel citit în parlament. Preşedintele Băsescu şi-a împlinit visul de-a avea un guvern şi un parlament obediente intereselor sale. În schimb, pentru Boc şi preşedinţii celor două Camere parlamentare, de ieri, a început coşmarul. Părerea mea!
