Nu cauza acestui conflict militar mi-am propus să dezbat în acest editorial, ci cauzele ce-au condus de-a lungul istoriei la manifestarea atâtor acte de violenţă faţă de evrei. Trecem peste perioada antică, când evreii trăiau din conflict în conflict militar, lupte violente având loc chiar şi între seminţiile lor, nu fără a consemna cea mai ruşinoasă faptă a lor: răstignirea lui Hristos. Când era creştină a cuprins Europa şi lumea, ruşinoasa trădare evreiască faţă de Fiul lui Dumnezeu s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale globului.
Sunt voci ale unor savanţi care acreditează ideea că, tot de-a lungul istoriei umanităţii, evreii au încercat să spele această ruşine. Aşa s-a acreditat ideea că proaspăta descoperire, respectiv antica Evanghelie după Iuda, ar fi un fals destinat să justifice trădarea lui Iuda. Chiar şi despre romanele lui Dan Brown, ce-au revoltat întreaga lume cu acreditarea ideii că Iisus Hristos ar fi fost căsătorit, se spune că au fost concepute într-un laborator creativ susţinut financiar de către anumite cercuri evreieşti. Aşadar, cu cât evreii încearcă să se disculpe, cu atât îşi atrag mai multă ură.
Marele Inchizitor al Spaniei, Torqemada, nu i-a oropsit pe evrei pentru naţia lor, ci pentru că reuşiseră să acapareze resurse financiare ce le permiteau implicarea în politica regatului spaniol. Politica criminală a lui Hitler faţă de evrei s-a născut tot din nevoia de a le confisca imensele averi acumulate, care le permitea imixtiuni în politica guvernamentală şi a-i bloca intenţiile naţionaliste şi expansioniste.
Să facem următoarea observaţie de ordin sociologic: ruşii sunt cunoscuţi lumii prin borşurile acre şi votca ce-o beau de generaţii, polonezii prin mâncărurile pe bază de smântână şi credinţa lor catolică, ungurii prin pălincă şi şovinism, sârbii prin celebrul lor ghiveci şi naţionalism, nemţii prin bere, gândirea filozofică şi tehnică, francezii prin vinurile alese şi umanism, englezii prin wishiki şi puritanism, noi, românii, prin spiritualitatea izvorâtă din vinul moştenit de la daci şi talentul de-a omorî capra vecinului etc. iar evreii prin excepţionala însuşire de a scoate bani şi din piatră seacă, talent ce le-a atras şi duşmănii pe măsură.
Masoneria mondială, ce nu este străină de anumite evenimente ce se petrec în lume, este puternic controlată de evrei. Protocoalele Sionului, unul din cele trei documente ce-au zguduit lumea, deşi negate, par a constitui baza acţiunilor ce vor să aducă superioritate mondială poporului evreu. Iar această superioritate, spun Protocoalele, se va realiza prin controlul puterii financiare.
Dacă e să avem în vedere reacţiile anemice ale Rusiei, SUA, Angliei, Germaniei faţă de crimele comise de militarii evrei împotriva civililor libanezi, avem dimensiunea puterii de care Israelul dispune în plan mondial. În opinia mea, toleranţa de care dau dovadă puternicii lumii, inclusiv ONU, faţă de crimele care se petrec, nu face decât să-i aducă pe aceştia la nivelul de complici. Nu sunt cu nimic antisemit, dimpotrivă, stimez pe acei evrei de bună credinţă, umanişti în gândire şi adepţi ai păcii, dispuşi să rezolve conflictele pe calea dialogului, a diplomaţiei şi nu a armelor.
Mai ştiu că sunt mulţi, foarte mulţi acei care gândesc ca şi mine. Din păcate, majoritatea sunt timoraţi de gândul că dacă-şi vor face publice opiniile, vor fi taxaţi antisemiţi. Tocmai pe această laşitate de rang internaţional, ce aduce a complicitate, mizează şi militarismul israelian. Afirmaţia militarilor israelieni că miliţiile Hezbolah comit crime în rândul populaţiei civile israeliene, nu poate fi un motiv de a comite, la rându-le, alte crime. Apoi, există acea enormă disproporţie. Raportul morţilor ar fi cam de un israelian la 20 de libanezi. Este drept?
Cred că opinia publică mondială ar trebui să-i determine pe politicieni să se aşeze la masa tratativelor, iar militarii să depună armele la rastel şi să se supună voinţei societăţii civile. Aceiaşi militari să răspundă pentru crimele comise până acum.