Licitaţii scandaloase… şi-atât

Ne-m obişnuit ca de o bună bucată de timp să asistăm la tot felul de scandaluri iscate pe seama licitaţiilor publice, după care să se aştearnă liniştea şi pacea, iar noi să nu mai aflăm nimic despre cum s-au rezolvat conflictele şi dacă legea a fost respectată în final. Să ne amintim de puţin expiratul scandal iscat pe seama licitaţiei privind realizarea sediului pentru evidenţa paşapoartelor şi a persoanelor civile. Licitaţia a fost câştigată de o societate de construcţii aproape necunoscută, cu sediul undeva la intrarea în localitatea Roma. Societatea a câştigat licitaţia fără a cuprinde în preţul ofertat toate lucrările ce urmează a fi executate: racorduri la utilităţi, inclusiv dotările cu mobilier şi tehnică de calcul. Şi timp de execuţie a fost cel mai mic, cinci luni.
Preţul de 10 miliarde de lei oferit de societatea câştigătoare nu reprezintă nici jumătate din preţul întregii investiţii, care este estimat la 30 miliarde lei. Desemnarea unui astfel de câştigător a stârnit scandal din partea celorlalte firme participante, care au tratat cu seriozitate participarea. Cel mai virulent s-a dovedit a fi Victor Mihalachi, care l-a atacat dur pe prefectul Roman şi l-a acuzat de corupţie. În replică, prefectul a declarat sus şi tare că n-are vreun amestec în licitaţia organizată şi-l va da în judecată pe Mihalachi pentru acuzaţiile aduse.
Recent am aflat că nu s-a intentat nici un proces lui Mihalachi, dimpotrivă, prefectul s-a împăcat cu acesta. Cum a rămas cu licitaţia în cauză? Tăcere. Lucrarea trebuia să înceapă în urmă cu vreo două luni de zile. N-a început, iar din timpul de execuţie de cinci luni au mai rămas trei. Toată lumea tace, inclusiv constructorul, care sub nici o formă nu va putea realiza o investiţie preţuită la 30 miliarde lei vechi cu numai zece miliarde.
O altă licitaţie despre care ştiu numai specialiştii s-a organizat pentru reabilitarea halei de carne. Şi aici firma câştigătoare a oferit un preţ mic, fără a lua în calcul costul aparatelor frigorifice, realizarea tunelului frigorific şi alte dotări. Pur şi simplu a aruncat în plicul depus la licitaţie un preţ care abia acoperă partea de construcţie (zidării, tencuieli, vopsea, faianţări etc.). După ce alţii au deschis ochii celor din Primăria Botoşani, s-a putut depista şmecheria la care a recurs societatea câştigătoare, care a fost descalificată.
Şi licitaţia pentru lucrările de pe Bulevardul Eminescu, câştigată de o firmă ieşeană, n-a fost în litera şi spiritul legii. Câştigătorul n-a cuprins în preţ vreo opt kilometri de bordură, ceea ce i-a permis să ofere un preţ mic, în dauna societăţilor botoşănene participante. Uitarea s-a aşternut şi peste acest episod, iar noi putem vedea zilnic bătaia de joc în care firma ieşeană execută lucrările. Chiar şi Executivul Primăriei Botoşani s-a fost sesizat pe la începutul lunii iunie despre lucrările de asfaltare prost executate şi a cerut refacerea lor.
La Termica, firma bucureşteană General Fluid SA a câştigat licitaţia oferind jumătate din preţul lucrării. N-a interesat pe nimeni cum va putea firma să execute o lucrare ce valorează 12 miliarde lei vechi cu numai şase miliarde. Vedem acum cum procedează, când toate lucrările sunt efectuate în bătaie de joc şi în dispreţul utilizării eficient a banului public. Proaspătul director Diaconu s-a apărat şi i-a apărat pe cei care au validat licitaţia că aşa este făcută legea: prost. Nu cred că legea prevede să fie desemnat câştigător un ofertant cu jumătate de preţ din valoarea investiţiei, pentru că o astfel de lege ar fi pentru hoţii şi nu pentru protejarea cheltuirii în forme abuzive a banului public.
Reabilitarea drumurilor, şi mă refer aici la drumurile judeţene, comunale şi săteşti se realizează cu firme din exteriorul judeţului. Criticat, câteodată pe nedrept, Conţac s-a retras cu firmele din astfel de lucrări. Constatăm că refacerea drumurilor este o gravă bătaie de joc, iar astfel de lucrări nu ajung nici măcar să fie recepţionate şi deja sunt în stare de degradare. Pietruirea drumului Sarata Mihălăşeni – Sarata Hăneşti, lucrare efectuată de către societatea gălăţeană Arcada, este un exemplu elocvent în acest sens. Firmele fiind din afara judeţului, autorităţile noastre n-au pârghii de a le constrânge şi determina să respecte normele şi prevederile impuse prin proiectul de execuţie.
Din când în când ne mai scandalizăm pe câte o licitaţie publică. Câţi dintre noi ştim că întreg scandalul a izbucnit de la împărţirea prăzii? După un timp se aşterne uitarea. Pierdanţilor li se asigură o altă vacă de muls, tot din alţi bani publici, şi nu mai latră, nu mai mârâie. Iar noi trăim cu impresia că cineva ne apără interesele, că ni s-a făcut dreptate. Parafrazându-l pe Eminescu, afirm cu mâna pe inimă că minciuni şi fraza-i totul ce oficialii susţin!