În toamna anului trecut am fost informaţi că la ceas de seară şi mare taină şeful unui ziar local, senatorul Mihai Ţâbuleac şi şeful Fiscului, Paul Mustaţă au pus la cale un scenariu de suprimare a publicaţiilor Jurnalul. N-am prea luat noi în serios vorbele celui ce ne-a adus la cunoştinţă conţinutul acelor discuţii, dar se pare că rău am făcut. Între timp scenariul a început să prindă contur. S-a efectuat de către „trimişii speciali” ai lui Mustaţă un control de imagine pe la ziarele locale concurente nouă, după care, instruiţi cum se cuvine, au fost trimişi pe capul nostru. De la începutul controlului s-a remarcat modul tendenţios de lucru şi excluderea oricărei prezumţii de nevinovăţie. Unul din inspectori nota conştiincios sumele cu care Asociaţia Culturală „Demostene Botez” a sprijinit financiar editarea Publicaţiilor „Jurnalul”, sprijin financiar fără de care noi n-am fi existat. Apoi, rostul înfiinţării acestei asociaţii a fost cel al susţinerii financiare a Publicaţiilor „Jurnalul”, cinstirea memoriei şi promovarea imaginii celui ce-a fost poetul, publicistul şi scriitorul Demostene Botez. Numai că între timp, surse din interiorul Poliţiei şi Gărzii Financiare ne-au confirmat că au fost solicitaţi de către Paul Mustaţă să participe la controlul de la Jurnalul. A fost refuzat, pe motiv că „nu la Jurnalul este evaziunea şi nu Rotundu evazionistul”. Noi nu avem fabrici care să producă termopane, mobilă sau alte articole ca să putem obţine comenzi pe seama celor scrise sau să ni se ofere publicitate în anumite condiţii speciale. Prin redacţia Jurnalului au trecut peste o sută de reporteri sau angajaţi pe diferite funcţii, însă nici unul nu mă poate arăta cu degetul că l-am cenzurat în cele scrise, i-am impus să scrie sau să nu scrie ceva, l-am trimis să „negocieze” anumite materiale. A dorit trimisul special al lui Mustaţă să-i justificăm până la ultimul număr ziarele tipărite, deşi este firesc ca, zilnic, un anumit număr să plece cu titlu de protocol, ca fiecare reporter să primească a doua zi ziarul pentru a şti ce-au scris colegii, ca cei care au dat publicitate sau anunţ să primească un ziar. În ce ne privesc, retururile, atâtea câte au fost, le-am distribuit gratuit la cititori, pentru că aşa am considerat noi că-i util pentru societate: informaţia să ajungă la cel căruia îi este destinată, dacă se poate gratuit. De la bun început inspectorul a perceput activitatea de editare ca una de afaceri, de câştig şi nicidecum una pusă în slujba de informare a cetăţeanului. Sucevean la origine, inspectorul n-a înţeles cum vine problema actului cultural realizat dezinteresat. Normal, de vreme ce nu Suceava a dat ţării o treime din oamenii de ştiinţă şi cultură, ci Botoşanii. Prin mâna acestui inspector n-a trecut niciodată vreo carte de istoria culturii judeţului sau vreo monografie a Botoşanilor. Prin mâna sa au trecut dosare cu avize şi facturi, sticlindu-i ochii atunci când descoperea, aparent, vreun motiv de a se răţoi la patron că-i evazionist. S-a răţoit şi la mine, fără a realiza comicul situaţiei, adică faptul că la rândul său, când a fost directorul unei societăţi comerciale a comis mari erori în actul de conducere soldate cu ceva diminuări de patrimoniu. Practic, nu controlul la editorul „EVCO” este cheia scenariului. Ci controlul la asociaţie, pentru a se cunoaşte numele persoanelor care ne-au sponsorizat şi a ne bloca sprijinul financiar pe viitor. Legea este clară, asociaţia este componentă a societăţii civile şi nu se află în subordinea celor aflaţi la putere şi nici a celor care au servit cauza Securităţii şi, acum, cu neruşinare vor să redevină ce-au fost pe vremuri. Eu n-am lucrat la Electrocontact şi n-am semnat nici un angajament faţă de vechea Securitate, nu mi-a fost şef de cuib un actual ştăbuleţ de media. Publicaţiile Jurnalul nu vor fi distruse şi nici nu se vor opri din seria dezvăluirilor legate de mafia locală. Nu mor caii când vor câinii, spune un proverb popular. Chiar dacă Maria Marin, şefa Oficiului Poştal Botoşani obligă persoane handicapate şi pe nenorociţii de pensionari să încheie abonamente numai la Monitorul, iar factorilor poştali le-a interzis să încheie abonamente şi la alte publicaţii locale decât Monitorul. Credem că privatizarea Poştei va clarifica şi viitorul acestei şefe, iar cei care acum execută ordinele sale ilegale vor răspunde pentru faptele lor. Mă refer la acei factori poştali pe care noi i-am dibuit că au primit mită pentru a încheia abonamente la o singură publicaţie şi a refuza orice abonament la Jurnalul. Mai sunt şi diriginţi de poştă cinstiţi, care ne-au informat cum stau lucrurile prin Poşta Botoşani.