Existenţa câinilor maidanbezi a devenit o problemă socială în perioada primarului Ioan Cojocariu, adică după anul 1996. Ea s-a acutizat în perioada primarului Florin Egner şi s-a perpetuat sub cele două mandate ale primarului Cătălin Flutur. Dacă primarii care s-au succedat la cârma municipiului Botoşani voiau cu adevărat rezolvarea problemei câinilor maidanezi, astăzi nu mai pomenea nimeni de existenţa lor, totul rămânând un episod trist al istoriei oraşului grădină în care s-a născut poetul Eminescu.
Durata câinilor este aproximată cam la 20 de ani, de aceea îmi permit să afirm că dacă se voia rezolvarea acestei probleme, astăzi nu mai supravieţuia nici un câine. Problema câinilor maidanezi se putea rezolva prin două măsuri complementare. Prima ar fi însemnat sterilizarea câinilor, ceea ce cu timpul ar fi dus la dispariţia lor naturală. A doua măsură ar fi trebuit să-i vizeze pe proprietarii de câini de companie, sau de apartament cum îi numesc unii.
Acestor proprietari trebuia să li se interzică abandonarea câinilor pe domeniul public, indiferent de motive. Iar prevenirea abandonului se putea face prin folosirea în acest scop padocurilor amenajate deja. Proprietarul, dacă nu mai avea putere materială sau din alte motive urma să abandoneze animalul, trebuia să-l preda câinele la padoc. De aici putea fi adoptat de alte persoane sau sterilizat ca să nu se mai poată înmulţi.
Nu s-a dorit acest lucru din cauze financiare. Problema câinilor comunitari devenise o sursă de câştig pentru băieţii deştepţi din Primărie, de la padocuri şi pentru unii medici veterinari. Hingherii prindeau câinii noaptea, medicii veterinari se făceau că-i sterilizează, iar cei de la padocuri îi repuneau în libertate. Trecuţi prin filiera prinderii, cânii deveneau câştig financiar pentru băieţii deştepţi, fiind contabilizaţi ca sterilizaţi sau cazaţi la padocuri şi decontate cheltuielile, care erau doar pe hârtie.
După nici o zi câinii erau văzuţi din nou prin cartier, prinşi şi iarăşi contabilizaţi pentru decontarea altor cheltuieli. Aşa deveniseră câinii o vacă bună de muls şi care este mulsă şi în prezent. Sistemul de fraudare a banilor publici pe seama câinilor s-a perfecţionat şi nimeni din cei aflaţi în interiorul sistemului, adică profită de bani, nu-i dispus să piardă din câştig.
Să ne amintim că viceprimarul Ghiorghiţă a inventat un regulament pentru câinii de apartamente şi nu pentru maidanezi. Ştia el că nu poate să se atingă de sistemul fraudator format pe seama maidanezilor. Nu am ştiinţă dacă Ghiorghiţă avea cotă parte din sumele fraudate, dar ştiu că n-a transpirat pentru a rezolva şi demasca public afacerea de la padocuri.
Actualul primar Portariuc a promis în campania sa electorală că va rezolva problema maidanezilo0r. Numai că el s-a lovit de sistem. A trecut mai bine de jumătate de an de când este primar iar câinii maidanezi continuă să umple buzunarele băieţilor deştepţi. Învins de sistem, Portariuc caută acum alte soluţii. Mai întâi a dorit să ne facă părtaşi, printr-un sondaj public, la intenţia sa de a masacra câinii la padocuri.
Pentru că s-a lăsat cu scandal atât din partea presei cât şi a asociaţiilor de protecţia animalelor, se pare că a renunţat la sondaj. În schimb, ni s-a oferit un regulament extrem de uman. Câinii nu vor mai fi omorâţi prin înfometare sau eutanasiere, ci daţi spre adopţie fără ca cetăţeanul adoptiv să mai plătească vreun ban, cum este în prezent.
Îb schimb, ciudat, dacă hingherii ţi-au prins câinele şi vrei să-l recuperezi de la padocuri, vei fi pus la plata unor sume enorme. Restricţia n-are raţiune, de vreme ce adopţii sunt gratuite. Aparent! Pentru că ea are o logică. Sunt foarte puţini cei care adoptă câini maidanezi, aceştia nefiind de apartament, dar sunt mulţi cei cărora li se prinde câinele din faţa blocului şi dus la padocuri. Cum omul este ataşat de câinele său, se va duce să-l recupereze. Iar recuperarea se va face pe bani mulţi.
Iată cum Primăria ne va potcovi de două ori. Mai întâi hingherii ne vor fura câinele din faţa blocului, lucru uşor de realizat pentru că, spre deosebire de maidanezi, cei de casă sunt prietenoşi, după care vom plăti să ne recuperăm prietenul. Băieţii deştepţi au perfecţionat mecanismul, care le va aduce şi mai mulţi bani. De această dată acoperiţi de regulamentul care se pitroceşte la primărie.
În ce priveşte câinii maidanezi, ei vor fi prinşi, decontate cheltuielile, eliberaţi şi reluat circuitul. Adică nu vom scăpa de ei. Are Petre Ispirescu o snoavă populară extrem de sugestivă care, adaptată la câinii maidanezi ar, suna cam aşa: Câinii sunt o vacă de muls pe care o ţine de coarne primarul, de coadă cetăţenii municipiului iar de muls o mulg băieţii deştepţi. Sună bine, nu-i aşa?
compania franceză Comigel susţine că aceasta provenea din România 
