În primul rând să punctăm faptul că proaspătul Congres al PNL a evidenţiat o serie de aspecte politice care confirmă faptul că în rândul clasei politice româneşti, liberalii au devenit un model de moralitate politică ce ar trebui urmat şi de către celelalte partide. Congresul PNL a arătat clasei politice româneşti că a sosit momentul schimbării mentalităţii sale, o schimbare în folosul românilor şi a ţării.
Concret, mă refer în primul rând la faptul că cei doi adversari care s-au bătut pentru preşedinţia partidului au intrat în Congres lăsând deoparte orice rivalitate şi sentiment de duşmănie reciprocă. În cuvântul lor au evitat să se mai atace reciproc, căutând un adversar din afara partidului, care nu putea fi altul decât actualul preşedinte Traian Băsescu.
Apoi, după ce s-au aflat rezultatele oficiale ale votului, Călin Tăriceanu, care a pierdut într-un mod nu tocmai merituos pentru persoana sa, n-a contestat rezultatul votului şi nici n-a recurs la declaraţii belicoase. Contrar multor aşteptări, Tăriceanu nu şi-a făcut bagajele şi n-a părăsit partidul, aşa cum s-a întâmplat pe la congresele altor partide. Dimpotrivă, în mod elegant şi-a felicitat adversarul şi l-a asigurat de loialitatea şi sprijinul sale.
M-am bucurat să privesc la televizor acest happy-end politic. M-am bucurat să constat că, atunci când practic nu mai credeam în reabilitarea actualei clase politice, minunea s-a produs. Iată de ce cred că acest comportament politice de partid demonstrat de liberali în faţa întregii ţări trebuie să devină model pentru celelalte partide.
Revenind la proaspătul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, înclin să cred că va fi pentru preşedintele Băsescu un contracandidat redutabil. În aceste puţine zile trecute de la Congresul PNL am reuşit să stau de vorbă cu o serie de intelectuali botoşăneni de marcă, observând că şi ei îl percep pe Antonescu ca pe speranţa mult aşteptată de a ne scoate din marasmul politic în care ne învârtim de aproape 20 de ani de pseudodemocraţie. Privindu-l pe Crin Antonescu, acestor intelectuali le-a revenit pofta de vot, pe care şi-au pierdută după alegerile prezidenţiale din 1996, când l-au votat pe Emil Constantinescu, care le-a înşelat aşteptările.
Sincer să fiu, trăiesc aceleaşi speranţe. M-am săturat de un preşedinte care se laudă cu aventurile prin bordelurile marilor porturi ale lumii, cu cantităţile impresionante de whisky îngurgitate, cu dansurile deocheate prin restaurantele pe unde bea ca orice marinar depravat, cu apucăturile sale dictatoriale, cu falsa sa deşteptăciune şi, ce mi se pare mai grav, un mincinos care-şi minte senin poporul.
Am mai spus-o, vreau un preşedinte care să-mi redea demnitatea de cetăţean român şi european, vreau un preşedinte care să atragă respect ţării, vreau un preşedinte care să fie primit cu bucurie şi simpatie în cercurile politice ale lumii, care să mă reprezinte cu demnitate şi eleganţă, care să radieze intelectualitate şi nu vulgaritate. Asta vreau, iar ca mine sunt mulţi acei români care au aceeaşi dorinţă.
Cred că această nouă stea a politicii româneşti, ce străluceşte tot mai impresionant de la o zi la alta, care nu este una anonimă ca cea din celebra piesă de teatru a dramaturgului Mihail Sebastian, ci poartă numele de Crin Antonescu, este acel Mesia politic mult aşteptat de români. Părerea mea!
JD 24.03.2009
Ioan Rotundu
