Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Economic
Fapt divers
Editorial
Administraţie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
10027
De la 07 Ianuarie 2003
122870094
Editorial

Mi-s dragi Botoşanii!

  • Ioan Rotundu
  • 21 April 2006, 23:00
Botoşanii i-am descoperit într-o primăvară, stând pe prispa casei şi citind din scrierile documentare ale scriitorului Demostene Botez. Scriitorul, singurul din comuna mea de baştină, Dângenii, pe atunci în viaţă (era cam prin anii 1960) îşi depăna amintirile copilăriei petrecute în satul Hulub, sat spre care priveam şi eu, aflat pe coasta dealului din faţa casei pe a cărei prispă citeam cu nesaţ, bucurându-mă de primele raze ale soarelui de primăvară. Iar Demostene descria drumul ce ţâşnea peste coama dealului, şerpuind spre târgul Botoşanilor, târg ce l-a cunoscut în primii doi ani de gimnaziu. Citeam şi visam să-i calc pe urme, adică să străbat şi eu străzile pietruite ale târgului, să admir clădirile cu etaj pe care mi le imaginam nesfârşit de înalte, să privesc la aglomeraţia de pe străzi şi să admir hainele nemţeşti ale orăşenilor, mai ales pantalonii călcaţi la dungă şi cu manşeta sprijinită de luciul lăcuit al pantofilor, aşa cum mai văzusem prin târguşoarele Săveni şi Truşeşti. Numai că visul copilăriei mele avea să se împlinească abia cincisprezece de ani mai târziu. Sorţii vieţii a vrut ca Botoşanii să nu-l pot vedea în perioada şcolii generale. Au urmat cei patru ani de şcoală medie petrecuţi la Oradea, o zonă geografică a cărei cultură şi civilizaţie erau total diferite de cele din zona de Nord a Moldovei. În şapte august 1971 am călcat prima dată în Botoşani, coborându-mă din autobuzul de Dângeni, pentru a mă angaja la UJCC Botoşani. Târgul patriarhal nu mi-a oferit nimic din ceea ce îmi imaginam în copilărie. Veneam dintr-un oraş transilvănean, mă maturizasem într-o cultură şi civilizaţie dominate de accente glaciale, iar oamenii din Botoşani mă înspăimântau cu curiozitatea lor de a intra în dialog şi a afla cine eşti, ce vrei, de unde vii şi unde te duci. Egoismul dobândit în viaţa din Oradea, de a nu mă interesa persoana din apropiere şi stările ei sufleteşti, nu se potrivea deloc cu mediul de viaţă botoşănean cu care intrasem în contact. Apoi, cu timpul, am început să descopăr oraşul, să mă îndrăgostesc de el şi de locuitorii săi. Mă regăseam în gesturile celor din preajmă, în vorbele lor, în modul lor de-a gândi. Încet, dar sigur, reveneam acasă, reveneam la tradiţiile şi obiceiurile dulci şi molcome ale moldovenilor. Ca orice tânăr al anilor şaptezeci – optzeci, am prins gustul plimbărilor pe centrul vechi, de la cinema Luceafărul până la biblioteca judeţeană şi înapoi. Spre seară ne aşezam la vreo terasă, la o bere şi un mic, ori coboram în cramă, la un grătar şi o sticlă de cabernet, ascultând ritmurile vesele ale orchestrei. L-am descoperit pe Iorgu, un violonist de excepţie, i-am cunoscut pe ospătarii Ciocan şi Grigore, care erau în stare să plângă dacă nu le comandai ceva, l-am cunoscut pe celebrul şef de restaurant Bucurie, cel care îşi începea ziua de lucru cu coşniţa în piaţă, pentru ca toate zarzavaturile să fie proaspete şi de calitate ca nu cumva să se supere clientul. În zona vechii pompierii, pe Calea Naţională, se afla un evreu care vindea apă minerală cu sirop. Rece apa, bun siropul. Alături de el un alt evreu covrigar te îmbia să-i guşti produsele de simigerie. Sălile de cinema erau pline, iar mirajul filmelor de aventură cu cauboy şi indieni, cu capă şi spadă devenea stăpânul timpului tău liber. Plimbările în parc, datul în scrânciob, sau petrecutul timpului pe terasa câte unei cofetării, de unde priveau strada, erau de asemenea apanajul tinerilor. În zilele fierbinţi de vară, pe la amiază, ieşeau la plimbare slujnicele, ca după amiază, cu mâinile la spate, pensionarii clasei muncitoare. Am trăit coşmarul demolărilor şi am admirat înălţarea cartierelor muncitoreşti. Pot spune că am crescut odată cu formarea oraşului modern. Mă mai pot lăuda că sunt singurul botoşănean care dispun de câteva sute de diapozitive cu clădirile vechi demolate, mai mult sau mai puţin importante arhitectural, cu străzile centrului vechi aşa cum arătau ele în urmă cu treizeci de ani, cu zona pompieriei vechi, cea a locului unde s-a ridicat magazinul Botoşani, a locului unde a ars, vizavi de biserica Uspenia etc. Mi-s dragi Botoşanii şi nu aş putea renunţa la ei, indiferent de câte favoruri mi-ar oferi viaţa. Mă simt ocrotit de spiritul lui Eminescu, de puterea divină a Sf. Gheorghe, de spiritele strămoşilor care au stat pavăză oraşului la ceas de primejdie. Nu ştiu dacă voi reuşi vreodată, prin ceea ce fac, să pot cinsti memoria înaintaşilor pe măsura valorii lor, însă îmi fac o onoare din datoria de a încerca. Mi-s dragi Botoşanii, iar buna cuviinţă şi educaţie primită de la părinţii mei, Dumnezeu să-i odihnească!, mă obligă, dar şi onorează, să vă felicit cu ocazia Zilei oraşului Botoşani, să vă doresc multă sănătate şi putere de muncă, pace şi linişte în suflet. La mulţi ani! Să petreceţi un Paşte fericit!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Un prilej de revigorare spirituală
Mesaj - Constantin Conţac
Mesaj - Cristian Constantin Roman – prefect
Mesaj - Dorin Ciuştea - preşedinte PP Botoşani
Mesaj - David Şalgău - subprefect
Mesaj - Liviu Câmpanu - deputat PNL
Mesaj - Marcela Lozneanu - preşedinte PC Botoşani
Mesaj - Dumitru Codreanu - preşedinte PRM Botoşani
Mesaj - Radu Drăguş – deputat PD
Mesaj - Corneliu Furtun㠖 preşedinte PPCD
Numirea oraşului
Pecetea târgului
Încercări de aducere a apei în Botoşani
Ştiaţi că…
Biserica Sfântul Gheorghe din Botoşani
Atestarea
Ca sa te înnoieşti de Paşte am micşorat dobânda!
Încondeierea ouălor prin satele Botoşanilor
Din mitologia românească a Paştelui
Primarii oraşului Botoşani
24 aprilie 1915
O căsătorie în secolul 17-lea în Botoşani
ZILELE ORAŞULUI BOTOŞANI
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog