Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Pamflet
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8286 lei
1 USD = 4.4674 lei


Număr accesări
Astăzi:
14024
De la 07 Ianuarie 2003
81830420
Editorial

My Fair Lady de Copălău

  • Ioan Rotundu
  • 3 August 2010, 23:00
Zilele trecute, în drum spre Flămânzi, am făcut o întrerupere la Copălău, pentru a mai sta la taifas cu primarul Mihai Baltă, unul dintre cei mai longevivi primari în democraţie. Mă interesa dacă Festivalul Usturoiului mai are vreun viitor sau îl trecem la capitolul istoriei culturale botoşănene, ca un eveniment ce-a fost odată. În timp ce primarul îmi povestea cum s-a născut acest festival, măreţia sa la apogeul atins în ediţia a III-a şi prăbuşirea definitivă, nu ştiu de ce am asociat vorbele sale cu imaginile din filmul My Fair Lady.
Să-l situăm pe actorul deputat Mihai Malaimare în rolul profesorului Henry Higgins, care o descoperă pe florăreasa Eliza Doolittle, o tânără needucată dar cu personalitate. Profesorul îşi propune să facă din ea o domnişoară educată, care să cutreiere saloanele înaltei aristocraţii engleze fără a i se putea cunoaşte originea socială, şi reuşeşte. Malaimare şi-a propus să facă din primarul de Copălău şi comunitatea locală un brad al României, cu puternice ecouri internaţionale, şi reuşeşte.
„Festivalul Usturoiului îşi propune să aducă în prim planul atenţiei opiniei publice din România viaţa unei comunităţi sărace - Copălău - dar care poate avea o şansa în revalorificarea unei adevărate comori, cultivate de secole, usturoiul. Oamenii din Copălău trebuie să poată spera, trebuie să-şi recapete îndrăzneala de a cuceri lumea cu usturoiul pe care-l cultivă, mai ales pentru faptul că, din punct de vedere calitativ, acesta are toate şansele” – era crezul de început al deputatului, adică la prima ediţie a festivalului din anul 2001. Iată ce consemna presa în pragul ediţiei a III-a a festivalului:
„Pe 28 si 29 iunie 2003, la Copălău se va desfăşura cea de-a III-a ediţie a Festivalului Usturoiului, manifestare organizată şi în acest an la iniţiativa parlamentarului Mihai Malaimare. Acesta este al doilea din lume ca participare şi diversitate de programe, dintr-un total de 30 de astfel de festivaluri. Primul este cel din Gilroy, California (SUA).”
Profesorul Higgins, odată ce şi-a realizat scopul, adică a scos-o pe Eliza în lumea cea bună, care a perceput-o drept prinţesă, şi-a întors faţa de la obiectul muncii, el privind, pentru început, întreaga afacere ca fiind una profesională. Aidoma lui Higgins, şi deputatul Malaimare şi-a întors faţa de la comunitatea din Copălău şi primarul său, privind festivalul, nu ca un act cultural, ci ca unul mercantil. Mai mult, conflictul politic în care a intrat cu preşedintele PSD, Constantin Conţac, l-a determinat pe deputatul social-democrat să-şi agaţe de gât eşarfa portocalie, trecând la PNL Botoşani. Ori, primarul de Copălău fiind social-democrat din sânge, i-a devenit duşman politic, „un nespălat” cum l-a definit pe Forumul site-ului său.
Dar profesorul Higgins n-a rămas glacial la stările conflictuale prin care a început să treacă Eliza, văzându-se scoasă în lumea bună şi apoi abandonată precum un obiect. Profesorul a descoperit că domnişoara nutreşte faţă de el alte gânduri, mult mai nobile. Aşa a luat naştere un mariaj pe care condeieri pricepuţi l-au făcut celebru în lume.
După ce numele său şi al comunei au cutreierat întregul glob, primarul Baltă s-a simţit abandonat, trădat de cel mai bun prieten. Deşi deputatul, fire sensibilă de mare actor, a ştiut exact prin ce stări sufleteşti trece primarul, n-a schiţat nici un gest de milă sau consolare. Pus şi simplu l-a privit ca pe un obiect de decor, devenit nefolositor. Malaimare nu s-a ridicat la nobleţea sentimentelor profesorului Higgins. A preferat răceala ţevii tunurilor ce străjuiesc acum monumentul eroilor locali, singurul simbol al maidanului ce aminteşte de, fostul cândva, Festival al Usturoiului de la Copălău. Iar şefa sa de cabinet, Carmen Moraru, pe acelaşi Forum a consemnat, să citească o ţară şi o lume întreagă:
„Nimic din ceea ce ar fi trebuit să ia naştere în jurul festivalului nu s-a petrecut. Manifestarea a venit şi a plecat şi din când în când se mai trezeşte câte-un avorton să împroaşte lături. Festivalul usturoiului a fost un fenomen, inutil într-o zonă unde toţi ştiu că dacă faci ceva, o faci pentru buzunarul propriu. Aşa au făcut dintotdeauna, aşa vor face mereu, iar judeţul ăsta va fi coada - cozilor "sine die". Dumnezeu ştie, poate că şi merită!” Aşadar, ruptura dintre deputat şi comunitatea din Copălău este definitivă. Privirea galeşă a primarului aruncată deputatului, în speranţa că-l va înduioşa şi-l va readuce alături, ca în zilele fericite ale festivalului, n-au avut efectul privirii Elizei asupra profesorului Higgins.
Malaimare şi-a înregistrat la OSIM brandul „Festivalul Usturoiului”, pentru a nu se trezi cu vreun concurent prin vreun colţ de ţară. Primăria Copălău nu mai poate relua festivalul, fără voia deputatului. Ori voia se poate acorda contra unei sume de bani, preţul brandului înregistrat la OSIM. De vreun patron cu cheag va dori să valorifice această iniţiativă culturală, tot cu deputatul va trebui să stea la masa tratativelor. Iată de ce am afirmat că deputatul Malaimare n-a văzut în acest festival un act cultural de prestigiu pentru judeţul său, ci unul mercantil şi de ordin personal. Părerea mea!
JD 16.03.2007 – format electronic

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Şeful de post şi adjunctul nu recunosc că-s pe-o mână cu hoţii
Bancul zilei: Cum au ajuns ungurii în Ardeal
Program Tv SOMAX, miercuri, 4 august
Oua pane - o reţetă gustoasă şi meticuloasă
Godacii de la Interne
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă