Desigur, propunerea sa are rădăcini la vârful Bisericii Ortodoxe Române, deputatul fiind doar vocea care exprimă dorinţa ascunsă a BOR. Propunerea a fost respinsă de Comisie pe motiv că ar contraveni libertăţii de conştiinţă, libertăţii drepturilor omului şi ar punea legea supremă a României, Constituţia, în situaţia de a nu-i mai reprezenta pe toţi românii, mai ales pe cei care au alte orientări religioase sau se declară atei.
Însă trebuie să fim atenţi şi la poziţia pe care s-a situat Crin Antonescu, preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei, care a dat de înţeles că deşi propunerea a căzut la vot, ea ar putea fi reluată în plenul Parlamentului. Lucrurile nu sunt deloc simple iar a înscrie în Constituţia ţării un astfel de dicton ar canaliza sistemul legislativ al ţării spre o abordare religioasă. Firesc, ne punem întrebarea dacă legile vor mai fi norme juridice de reglementare a raporturilor între membrii societăţii, între societate şi stat sau vor trebui să fie concepute respectându-se pr5eceptele religioase?
Personal, cred că nu ar trebui să amestecăm preceptele credinţei ortodoxe cu conştiinţa juridică a unui popor ca formă a conştiinţei sociale aşa cum este dealtfel şi religia. Separarea religiei de puterea legislativă a statului trebuie să fie o condiţie esenţială pentru ca un popor să poată fi guvernabil.
Avem exemple în aceste zile când Curtea Constituţională a Egiptului a declarat neconstituţional guvernul format de Frăţia Musulmană, o organizaţie de credinţă musulmană extremistă. Poporul egiptean, a cărui cultură este una dintre cele mai vechi ale omenirii, nu vrea ca statul lor să fie unul religios.
Mai avem exemplul Turciei. Chiar în aceste zile poporul turc a ieşit în stradă pentru că premierul Erdogan a iniţiat şi aprobat o lege care transformă Turcia dintr-un stat laic într-unul islamic. Iar turcii ştiu ce înseamnă a se supune orbeşte legii islamice şi ce consecinţe dezastruoase ar avea pentru progresul culturii şi civilizaţiei lor în viitor.
Îmi place să cred că acei membri din Comisie care au votat împotriva introducerii în Constituţie a dictonului „Nihil sine Deo” au avut în vedere şi aceste proteste internaţionale când două popoare de religie apropiată vor ca statul lor să fie unul laic iar credinţa o problemă de conştiinţă a fiecăruia.
Spunea că Niicolicea este doar vocea BOR. Biserica Ortodoxă ar dori ca prin includerea dictonului în Constituţie să-şi creeze un cap de pod în puterea legislativă a ţării.
De îndată ce ar obţine acest cui al lui Pepelea bătut în chiar „mama legilor” cum mai este cunoscută Constituţia unei ţări, vor apărea formulate şi pretenţiile de a li se recunoaşte dreptul de a participa la conceperea legilor, poate chiar la a-şi da avizul, şi chiar dreptul de a participa la judecarea credincioşilor prin a avea un reprezentant în completul de judecată.
Să ne amintim de perioada comunistă când poporul era reprezentat în completul de judecată de un asesor popular. Iată că se vor create condiţiile ca acest asesor popular să fie înlocuit cu un asesor religios.
Riscăm să ca toţi escrocii ajunşi în poziţii cheile ale puterii politice şi de stat, sub deviza că „Nimic fără Dumnezeu”, să-şi justifice escrocheriile ca viind voinţa lui Dumnezeu şi cum va putea fi el declarat vinovat de vreme ce acceptăm că nimic nu s-ar fi putut face fără voinţa divină.
Consider că a introduce în Constituţie acest dicton s-ar crea un haos în domeniul puterii legislative şi s-ar deteriora grav relaţiile dintre membrii societăţii, nemaiştiindu-se când a fost infracţiunea comisă cu intenţie, cu bună ştiinţă şi când s-a împlinit un păcat al destinului prin intervenţia voinţei divine.
Religia trebuie să rămână spaţiul de ocrotire a spiritului uman iar Constituţia legea de căpătâi prin care puterile statului sunt îndrituite să conducă destinele poporului român prin a le acorda libertăţi şi stabili obligaţii. Părerea mea!
Ioan Rotundu
