Teo n-a ştiut în ce se bagă, dar este bine că a realizat repede. Faptul că va vota moţiunea este un gest care o caracterizează, dar numai cu floarea Trandafir nu vom avea o primăvară care să ne însenineze sufletele şi vom rămâne tot la acea toamnă portocalie a anului 2008 în care ne-am pricopsit cu Guvernul Boc.
Nu cred că astăzi moţiunea de cenzură va fi votată. Bătălia pentru ca Guvernul Boc să nu cadă este una pe viaţă şi pe moarte. Numai că este o bătălie greu de înţeles. Premierul Boc susţine că tăiatul a 25% din salariile bugetarilor şi 15% din pensii este numai un început. Vor veni vremuri şi mai grele, când este posibil ca bugetarii să lucreze fără salarii iar pensionarii să nu mai vadă poştaşul în curte, cu cuponul de pensie. Cu toate acestea, Guvernul Boc nu se retrage de la guvernare, semn că interesele de a rămâne la putere sunt mult mai mari şi mai obscure decât ne-imaginăm noi.
PSD şi PNL, ca partide de opoziţie, deşi ştiu că situaţia în ţară este una fără precedent, susţin că tăierea lefurilor şi reducerea pensiilor sunt măsuri care nu trebuiau luate, fiind şi alte căi de a se obţine economii la buget. Însă nici PSD, nici PNL n-au dat publicităţii un program cu care, dacă mâine vin la guvernare, îl vor aplica pentru a scoate ţara din criză.
Iar adevărul este altul. PSD a şi anunţat că nu va intra la guvernare decât numai în urma unor alegeri anticipate sau de drept. PNL-ul ar intra la guvernare şi mâine, dar n-are cu cine se însoţi să formeze o majoritate. Deducem de aici că opoziţia critică puterea, dar n-are tragere de inimă să-i ia locul. Această lipsă de apetenţă pentru guvernare îmi întăreşte convingerea că situaţia este una dezastruoasă.
Dacă astăzi moţiunea ar trece, în locul Guvernului Boc vom avea tot un guvern portocaliu. Se va schimba doar premierul şi câţiva dintre miniştri, dar pentru noi situaţia va rămâne aceeaşi. Este corect să ne întrebăm ce vrea opoziţia cu această moţiune. Vrea să pice Guvernul Boc ca să pice legea diminuării salariilor şi a pensiilor. Numai că Guvernul Boc nu va pica, legile vor fi promulgate de preşedinte iar românii, cu aceeaşi docilitate de până acum, vor accepta situaţia dată. Eventual se vor mai aduna câteva mii de protestanţi care vor striga anemic „Jos guvernul!”
Abia când ne va ajunge cuţitul la os, vom pune mâna pe bâte şi vom ieşi în stradă cu adevărat dornici să scăpăm de actuala putere în frunte cu preşedintele Băsescu. Până atunci, portocalii vor mai fura ce se mai poate iar ungurii se vor apropia şi mai mult de autonomia administrativă şi geografică mult râvnită. De suferit vom suferi cu toţii, mai puţin cei care sunt acum la putere şi cei care s-au îmbogăţit din decembrie 1989 încoace. Părerea mea!