M-am dezumflat imediat ce am luat cunoştinţă de primele numiri. Spre exemplu, cel mai mult m-a şocat desemnarea de către PSD a Anei Bărculeţ, profesoară de istorie şi fost director la Colegiul Gh. Asachi din Botoşani, să ocupe postul de inspector general adj. la IŞJ. Femeia aceasta este atât de retrogradă în mentalitate, atât de ancorată în gândirea regimului comunist, atât de depăşită profesional sub aspect didactic că aproape n-are pereche prin judeţ.
N-am nimic împotrivă că PSD-ul a promovat-o în partid, i-a dat funcţie de conducere în organizaţia municipală Botoşani, a susţinut-o să ajungă preşedinta organizaţiei de femei, în fond este treaba celor puşi să diriguiască treburile social-democraţilor. Dealtfel, pentru menţinerea în eşalonul de vâr al partidului a unor personaje gen Băculeţ, împiedicând astfel întinerirea şi reformarea partidului, PSD-ul a plătit cu vârf şi îndesat anul trecut când, în urma celor două rânduri de alegeri, a putut constatat că nu mai este favoritul de altădată al electoratului iar mulţi dintre candidaţii săi, consideraţi imbatabili, n-au mai fost votaţi.
Dar s-o promovezi pe Bărculeţ în postul de inspector general adj. la Inspectoratul Şcolar Judeţean este de acum o sfidare la adresa bunului simţ, o lipsă de responsabilitate pentru soarta învăţământului din judeţ, o blocare a reformei din sistem.
Iată cam ce-am putut spicui din mapa profesională a viitoarei şefe în învăţământul judeţean. În noiembrie 2005, în calitate de consilier municipal PSD, a condus şedinţa ordinară şi a tras sforile ca nora sa să primească o locuinţă ANL, fără a mai aştepta să-i vină rândul pe listă. N-a păţit nimic. Doar preşedintele PSD, Constantin Conţac, a admonestat-o public într-o şedinţă a PSD.
Tot Bărculeţ, în calitate de consilieră municipală, a cerut Poliţiei comunitare Botoşani să facă ordine cu elevii de liceu, aşa cum ştia ea că făcea miliţia în vremurile comuniste. De va fi numită şef, îşi va putea îndeplini dorinţa, educându-i pe liceeni cu bastonul comunitarilor.
La sfârşitul legislaturii 2004 2008, o publicaţie locală a iniţiat o anchetă jurnalistică printre consilierii municipali cu privire la impactul activităţii lor în rezolvarea treburilor comunitare. Bărculeţ a fost situată pe penultimul loc din 25 de consilieri, activitatea sa fiind notată cu patru. Iată pe cine promovează PSD-ul în funcţia de şef la învăţământ!
Tot PSD-ul l-a scos de la naftalină pe controversatul Teodor Dimitriu, pentru a-l repune şef la Autoritatea Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă. Acest Dimitriu a mai fost şeful acestei instituţii. Scandalurile s-au ţinut lanţ. Băutura şi femeile erau punctele sale forte din acea perioadă. Cel puţin aşa s-a scris în presa locală, a scris şi Jurnalul. Acum, PSD-ul îl scoate din nou în prim plan. Chiar nu mai sunt prin acest partid persoane mai tinere şi mai bine pregătite profesional ca Dimitriu? Îmi vine greu să cred că nu sunt. Se spune că Dimitriu a fost votat de către Comisia PSD, care a făcut selecţia viitorilor şefi din partea PSD, pentru că a contribuit financiar la partid. Măi să fie, bani au şi ţiganii şi pot achita la PSD o cotizaţie mai consistentă decât a achitat Dimitriu. Dacă apare un astfel de ţigan, ce face PSD-ul, îl pune şef?
Scăpată de naftalina în care a stat până acum, a ieşit la iveală şi molia de Ioan Toma. Pe el PSD-ul a considerat să-l pună şef la Agenţia de Plăţi şi Încasări Agricole. Vai de capul ţăranilor! Vreme de patru ani (2000 - 2004), acest Toma a avut în mână destinele agriculturii judeţului şi nu s-a remarcat cu nimic. Doar că o lua cu ţuica de la prima oră a dimineţii. Este, dacă vreţi o comparaţie în plan zoologic, un homo primigerius teleportat în actualitate, fără putinţa de a înţelege unde se află.
Toate aceste numiri şi altele care vor urma, atât de la PSD cât şi PDL, nu vor ridica prestigiul partidelor. Dimpotrivă, botoşănenii privesc la ce se întâmplă, îşi fac cruce şi se jură ca pe viitor să voteze cu mai mult discernământ. Toate aceste decizii sunt luate în partid de către o comisie, dar oalele se vor sparge în capul lui Flutur şi al lui Conţac. Părerea mea!