Pe blogul meu am scris despre o parte a declaraţiilor preşedintelui Băsescu făcute la televiziune alaltăieri, timp de peste o oră şi jumătate, privind starea economică a ţării. Una dintre multele sale afirmaţii, de o gravitate şi inconştienţă ce te face să crezi că autorul gândeşte la limita dintre raţiune şi nebunie, este că fondul de pensii s-a prăbuşit şi că Guvernul Tăriceanu nu mai are bani pentru plata pensiilor.
Fac o paranteză. Tot alaltăieri preşedintele ales al SUA, Barak Obama, a declarat că din prima zi, imediat ce va depune jurământul de credinţă, va prezenta Congresului american programul de ieşire din criza financiară şi economică. Ieri, bursele de pe întreg mapamondul s-au revigorat, semn că declaraţia preşedintelui american a fost primită cu toată seriozitatea şi că se bucură de credibilitate.
Normal, dacă şi la noi, în România, mecanismul de economie liberă de piaţă ar fi funcţionat la parametrii normali, declaraţia preşedintelui Băsescu precum că fondul de pensii s-a prăbuşit ar fi trebuit să ducă la prăbuşirea bursei de valori imobiliare şi la falimentul băncilor care gestionează, sau la care sunt investite fondurile CAS. Noroc că la noi declaraţiile preşedintelui nu mai sunt demult luate în consideraţie, eventual tratate cu înţelegerea faptul că sunt emanaţia unei labilităţi mintale.
Ce l-a determinat pe preşedintele Băsescu să facă o asemenea declaraţie aberantă. Desigur, dintr-o raţiune politică. Iar când vine vorba de interesul său politic, nimic nu contează din ceea ce s-ar numi interes naţional sau de ţară. Să ne amintim că majorarea pensiilor propusă de PNL, împins din spate de PSD, n-a fost deloc pe placul preşedintelui Băsescu, care vedea în măsura populistă o lovitură electorală dată PDL-ului. Aşa că a căutat pe orice cale să discrediteze măsura majorării pensiilor, considerând-o nesustenabilă financiar, creând un întreg circ naţional prin a cere premierului Tăriceanu şi ministrului Finanţelor garanţii că sunt bani pentru această majorare. Învins prin demonstraţia Guvernului Tăriceanu că banii există, preşedintele Băsescu şi-a strâns coada între picioare, învins, aşteptând momentul când să plătească poliţa.
Iar momentul potrivit i s-a părut criza economică. Băsescu şi-a făcut o socoteală simplă, glacială, considerată teribilă ca impact social şi electoral. El a anunţat că fondul de pensii s-a prăbuşit, Guvernul nu mai are bani pentru plata pensiilor, iar pe fondul crizei economice anunţul său devine credibil. Numai că reacţiile Guvernului au fost prompte, iar impactul declaraţiei preşedintelui s-a redus la zero. Speranţa sa că pensionarii se vor buluci să voteze cu PDL-ul s-a spulberat, iar el s-a mai discreditat odată, întărind convingerea, deşi nu mai era nevoie, că vorbele sale trebuie primite cu îngăduinţă. Nu la fel o fac anumite organisme şi instituţii externe, care se folosesc de astfel de declaraţii pentru a forma despre România imaginea unei ţări cu o economie instabilă, de care trebuie să te fereşti în a investi.
Aşa cum am afirmat şi pe blog, mă aştept ca preşedintele să pregătească un nou atac, care să aducă ceva câştig electoral PDL-ului. Disperarea sa este mare, iar dacă PDL-ul nu va intra la guvernare, al doilea său mandat de preşedinte va deveni o fata morgana. Iar acest atac, cel mai probabil, se va produce vineri spre seară la TVR 1. Politicienii, dacă mai au ceva brumă de conştiinţă naţională, ar trebui să-l oprească pe preşedinte de a mai face declaraţii potrivnice interesului ţării. Cum? Nu ştiu. E treabă de politician. Părerea mea!