Lista o deschide Sorin Frunzăverde, un politician cunoscut, dar cunoscut într-un mod controversat. Mai ales că, luându-i locul ministrului Teodor Atanasiu la Apărare, s-a opus retragerii trupelor din Irak, soluţie care s-a dovedit a fi total nefericită, de atunci căzând în lupte încă doi soldaţi români. Cert este că Frunzăverde nici pe departe nu poate fi considerat trăgător de listă, el fiind indiferent multor alegători. Pe Frunzăverde îl urmează trei nume necunoscute la nivel naţional, tinereţea lor nefiind un atu pentru a fi votaţi. În opinia mea, afirmaţia PD-ului că va obţine 40% din mandatele de europarlamentar nu-i decât o gogoaşă politică, menită să intimideze adversarii dar nu şi electoratul.
PNL se află la guvernare. Deci, ca importanţă, deşi sondajele ne dau o altă imagine a acestui partid, trebuie să-l situăm pe locul doi, după PD. Nu ştiu cui a aparţinut din partid ideea de a pune pe primul loc pe Renate Weber, dar cred că a avut o bună inspiraţie. Şi cei care o urmează pe listă au ceva vino încoace. Din păcate pentru PNL, caltaboşii, pălinca şi plicul ale lui Remeş l-au zdruncinat rău. Nu chiar atât de rău încât să nu prindă vreo 5-6 mandate. Totul depinde de cum îşi vor orienta campania electorală.
Ca principal partid de opoziţie, PSD-ul n-a excelat în oferta electorală. În primul rând că au avut mari probleme la întocmirea listei, iar pionul principal al lor, şi care le-ar fi putu aduce multe mandate, mă refer la Vasile Puşcaş, deputat PSD de Cluj, s-a retras, simţindu-se jignit cu locul oferit. Nici cu Adrian Severin agăţat pe locul doi nu vor avea mai mult câştig de cauză. Iar Titus Corlăţean, cocoţat pe primul loc, este perceput drept un şmecheraş politic, cu vizibilă tentă de aroganţă. Trebuie să recunoaşte, însă, că PSD-ul încă se bucură de un electorat stabil, mulţi dintre cei 3,5 milioane de membri PCR regăsindu-se cu sufletul în social-democraţia promovată de acest partid. Ceva, ceva mandate vor lua, poate chiar mai multe decât PNL.
Gălăgiosul PRM se află tot mai mult în spatele PNG-ului lui Becali. Aproape aş paria că partidul lui Vadim va culege mai puţine voturi decât cel al lui Becali. Vadim şi-a tras seva electorală cu ajutorul discursului său radial, patriotic şi cu pretenţii justiţiare. Becali a venit cu banii şi crucea. Nu ştiu cât pricepe el din morala creştină pe care o susţine financiar, dar, vorba prof. Mircea Dănuţă, la ţugulanul semianalfabet prinde. Becali mai trage ceva spumă electorală şi pe seama echipei de fotbal Steaua. Însă este foarte aproape să-şi exaspereze suporterii, făcându-şi-i duşmani. Va fi interesant de urmărit campania electorală a acestor două formaţiuni politice. PC-ul lui Dan Voiculescu, în afară de prezenţa publică pe cele trei antene ale preşedintelui de partid, orice-ar face, orice iniţiative ar avea, numai nu intră în graţiile electoratului şi gata. Poate va prinde ceva, poate nu!
UDMR-ul îşi are electoratul său stabili. Chiar de şi-a băgat coada preşedintele Băsescu, asmuţindu-l pe Laszlo Tokos împotriva lui Marko Bela, în situaţii de acest gen ungurii sunt solidari şi-şi vor susţine candidaţii.
Restul partidelor hămăie, fără ca electoratul să le bage în seamă. Nu văd nici o altă formaţiune politică demnă de a fi menţionată cu şanse în a prinde ceva mandate.
Cam aşa stau lucrurile la început de campanie electorală. Vom vedea dacă apar ceva mutaţii semnificative pe la jumătatea ei, urmând ca în final să ne formăm o ultimă impresie cu care, eventual să mergem la vot.