Cred că de o bucată de vreme, prin România, se petrec lucruri greu de înţeles. Preşedintele Băsescu apare la „Marius Tucă show” şi declară nonşalant că îi pare rău de numirea lui Tăriceanu ca prim-ministru. Cu alte cuvinte, preşedintele României, dacă e să-i dăm crezare şi sinceritate spuselor, a recunoscut că ne-a pricopsit cu un prim ministru de tip paiaţă politică.
Nu ne-a spus şi din ce motive. Acelaşi preşedinte, după ce l-a discreditat pe primul ministru, a declarat că Alianţa DA va funcţiona forţat până la 31 decembrie a.c., când România va trebui să intre în Uniunea Europeană. Aşadar, vom continua să fim conduşi de către un guvern ce convieţuieşte politic din constrângerea exacerbată de a se menţine la putere şi nicidecum din nevoia de a rezolva treburile naţiunii.
Se spune că toată această pacoste ni se trage de la preşedintele Băsescu, cel călit în lupta machiavelică bazată pe principiul „divide et impera”. Moromete, auzind o astfel de afirmaţie, ar fi întrebat „Pe ce te bazezi?!” Pe ce ne bazăm?
Să recapitulăm faptele ce i se impută lui Băsescu, să stăm cu picioarele în apa rece a oceanelor pe care acesta le-a colindat şi să concluzionăm. Mai toţi istoricii, nu numai politicienii, sunt de acord că în guvernarea 1996 – 2000, rolul de „Mitică contra” l-a jucat PD-ul, prin preşedintele său Traian Băsescu. Nici un prim ministru, fie el Ciorbea sau Radu Vasile, n-a putut conduce guvernul pentru că miniştrii PD erau de necontrolat.
Guvernarea 1996 – 2000, chiar dacă a fost măcinată de lupte politice interne, în majoritate generate de PD, a avut şi un rol deosebit. Antrenaţi în lupta pentru putere, miniştrii n-au mai condus ţara, iar economia internă s-a aşezat pe principiile economiei de piaţă şi a început să renască. Să ne amintim că rodul a fost cules de către PSD, când, în primul an de revenire la guvernare, respectiv 2001, economia a înregistrat o creştere substanţială.
Dacă în perioada 2000 – 2004 Băsescu n-a putut influenţa actul guvernării, dimpotrivă, a fost el faultat la conducerea Capitalei, din 2004 el a devenit „capo del tutti” în politica românească. Nu i-a luat mult timp să regizeze fel de fel de scenarii politice pentru a înlătura de la putere orice rezistenţă pesedistă.
Mai greu i-a venit cu Năstase, dar a reuşit. N-a reuşit la timp cu alegerile anticipate, când Patriciu l-a întors de la „ţâţă” pe Tăriceanu, premierul răzgândindu-se să mai demisioneze, aşa cum era înţelegerea prealabilă cu Băsescu. Din acel moment lui Băsescu i s-a pus „pata” pe Tăriceanu şi Patriciu. Dacă Patriciu a ajuns „de serviciu” la Parchet şi Tribunalul Bucureşti, Tăriceanu este discreditat public.
Dacă Patriciu riscă să fie arestat, şi acesta-i ruga lui Băsescu, Tăriceanu va trebui să-şi poarte crucea discreditării publice până la intrarea României în UE. Pentru că aşa a stabilit preşedintele Băsescu! Cu ceva garanţii că vom intra în UE la începutul anului viitor, preşedintele Băsescu a considerat că nu mai este cazul să joace fals.
Adică s-o facă pe preşedintele unei naţiuni, respectând-o printr-o ţinută vestimentară demnă, promovând-o internaţional printr-un limbaj elevat şi diplomatic, dând dovadă de maturitate şi responsabilitate în orice declaraţie politică vizavi de evenimentele majore ivite în ţară sau peste hotare etc. Băsescu a redevenit marinarul Băsescu.
El poate fi văzut la şpriţ în restaurant până la ore târzii, îmbrăcat într-o cămaşă descheiată până spre buric, ciocnind paharul cu vin roşu de cel al invitaţilor. Dacă până mai ieri era însoţit de nevastă sau persoane cu prestigiu, joi noapte a putut fi văzut în compania celui acuzat de o crasă incultură, Gigi Becali.
O întreagă naţiune a putut urmări în direct cum un incult şi parvenit al ţării, dealtfel un oier respectabil, se bătea pe burtă cu preşedintele ţării. Oribil! Şi mai oribil a fost când, băut, preşedintele Băsescu s-a urcat la volanul propriei maşini şi s-a dus spre casă. N-a mai fost de mirare pentru nimeni când, sâmbătă, la sediul Primăriei generale a Bucureştilor, aghiotantul şef al preşedintelui, care s-a manifestat violent faţă de cameramanul şi reporterul Antenei 1, a recunoscut arogant în faţa camerei de luat vederi şi în direct că a băut.
Cu sau fără şpriţ, acelaşi preşedinte Băsescu a putut fi văzut adulat de către cei aflaţi sub apele Dunării, în zona Tulcea, Brăila şi Galaţi. Acei necăjiţi vedeau în vizita lui Băsescu trimisul lui Dumnezeu. Habar n-aveau ei că preşedintele n-are cum dispune de ajutoare financiare sau de lucrări de stopare a inundaţiilor, acestea fiind atributele primului ministru Tăriceanu.
Dar vizita lui Băsescu şi-a avut scopul său. Băsescu vrea extinse prerogativele preşedinţiale, vrea mai multă putere executivă, vrea modificarea Constituţiei, sens în care a început să-şi pregătească terenul şi să adune voturi. Televiziunile naţionale ne-au prezentat un preşedinte cherchelit, şi nu prima oară.
Un preşedinte care ne tot aminteşte că se află într-o luptă acerbă cu un sistem ticăloşit . Poate că suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm cine-i ticălosul: sistemul sau preşedintele Băsescu?
JDB 10.04.2006
