Prizonierul care poate evada, dar nu vrea

Din vremurile când a pus bazele Uniunii Social-Liberale am avut impresia că Victor Ponta a devenit prizonierul unui grupări politice ale cărei scop nu este numai de a pune mâna pe putere ci şi de a profita din plin de bugetul ţării fără teama de consecinţele legii. Priveam la imaginile cu vizitele sale prin ţară şi vedeam cum în jurul său stau ciorchine, pentru a fi cât mai vizibili public, politicieni liberali şi social-democraţi despre care de ceva timp se scria în presă că sunt implicaţi în afaceri nu tocmai oneste.
A venit momentul când Ponta şi-a văzut împlinit visul cu ochii, acela de a ajunge primul ministru al României. Odată cu visul său şi-au împlinit dorinţele şi cei din jurul său. Precum hienele care năvălesc asupra cadavrului aşa şi cei din jurul lui Ponta i-au cerut fel de fel de privilegii, adică funcţii în stat. Iar Ponta, obligat sau constrâns de sprijinul politic primit le-a oferit posturi după cum le-a fost dorinţa. Aşa a început marele jaf asupra bugetului ţării, baronii locali şi centrali furând din banul public în văzul întregii ţări.
Nici măcar propriul Guvern, Ponta nu a reuşit să-l formeze din personalităţi ale căror carieră profesională şi politică a fost lipsită de orice bănuială că ar fi cochetat cu corupţia şi corupţii. Ne-am pricopsit cu miniştri plagiatori, incompatibili, implicaţi în acte de corupţie, fraudatori de fonduri publice, toţi după chipul şi asemănarea premierului. Cel mai elocvent exemplu rămâne cel al liberalului Relu Fenechiu care, deşi era în curs de judecată, Ponta l-a acceptat de ministru.
A venit vremea când liberalii s-au retras de la guvernare. Am crezut că plecarea din Guvern a baronilor liberali premierul Ponta se va simţi eliberat de orice obligaţie de parteneriat politic şi va curăţa Guvernul de miniştrii, miniştrii secretari de stat, şefii de agenţii etc. de corupţi. Credeam că se va elibera de toate constrângerile politice pentru că, prin plecarea liberalilor, a rămas cu social-democraţii lui ai căror preşedinte este şi prin puterea sa politică deţinută poate să-şi impună o conduită demnă de respect. N-a făcut-o şi m-am mirat pentru că avea această libertate de decizie.
Propulsat candidat al PSD la alegerile prezidenţiale, după o întreagă parodie politică prin ţară, cu întruniri publice de tip ceauşist şi cu rugăminţi adresate chipurile de popor să candideze la funcţia supremă în stat, Ponta n-a făcut decât să arate poporului că după plecarea liberalilor de la guvernare a rămas acelaşi prizonier al baronilor şi corupţilor din partid, deşi putea evada de sub tutela acestora, se putea desprinde de sub puterea lor folosindu-se de spiritul şi litera legii, ca fost procuror aceste pârghii fiindu-i familiare.
Campania alegerilor prezidenţiale ne-a arătat un premier prizonier a celor de la Antena 3, cu patronii corupţi care stau în spate, prizonier al postului România Tv patronat de controversatul om de afaceri Sebastian Ghiţă, cel care prin şantaj l-a văduvit pe Sorin Ovidiu Vântu de câteva sute de mii de euro.
Apoi şi-a asociat imaginea de premier cu condamnatul pentru şantaj Dan Diaconescu şi cu tembelul Vadim Tudor, un politician lipsit de scrupule şi morală, mincinos şi oportunist, prizonier al propriilor baroni din partid, prizonier al celor două posturi de televiziune, la braţ cu Diaconescu şi Vadim, cu o imagine de premier plagiator şi mincinos, cu acuzaţii grave de cheltuieli nesăbuite din bugetul ţării pe pomeni electorale, Ponta a pierdut alegerile.
Acest moment, „trist” cum l-a numit chiar el, îi oferea un nou prilej să se descătuşeze de forţele malefice din jurul său. În primul rând trebuia să scape imediat de vicepremierul Liviu Dragnea, trimis deja în judecată pentru fraudarea alegerilor la referendumul din vara lui 2012 dar şi un puternic simbol al protejării baronilor locali corupţi. N-a făcut-o!
Mai grav este că a părăsit treburile ţării, a părăsit Guvernul tocmai când trebuie să finalizeze bugetul ţării pentru anul 2015 pe motiv că vrea să fie în mijlocul familiei şi să-şi revină psihic de pe urma şocului suportat odată cu pierderea alegerilor prezidenţiale. Numai că această refacere psihică a găsit de cuviinţă s-o realizeze în compania patronului şantajist Sebastian Ghiţă frecventând împreună cluburile de lux din Dubai. Omul acesta ajuns premierul ţării putea să se elibereze din nou de corupţii şi şantajiştii din jurul său şi a refuzat s-o facă.
„Boala din fire, n-are lecuire!” ar spune din nou moş Gheorghe, acest hâtru popular, simbol al isteţimii şi înţelepciunii ţăranului român. S-a pus problema dacă Victor Ponta să fie schimbat din funcţia de premier. Firesc ar trebui să demisioneze el. N-o va face! Dar nici nu trebuie schimbat prin folosirea unor mijloace politice democratice.
Trebuie lăsat în funcţie să deconteze către popor factura alegerilor prezidenţiale, să ştim şi noi ce buget ne-a pregătit pentru la anul, cât de sincer a fost cu noi în campania alegerilor prezidenţiale când ne anunţa că la anul nu vor fi majorări de impozite şi taxe şi nici nu vor fi introduse altele noi. Trebuie lăsat în funcţie ca toţi cei care l-au votat să-şi dea singuri seama de ce pericol i-a scăpat neamţul atât de hulit Iohannis Klaus. Părerea mea!