Există la un nivel de risc extrem de ridicat ca Parlamentul European să decidă activarea art. 7 din acelaşi Tratat iar România să ajungă în faţa Curţii Europene de Justiţie pentru că prin modificările aduse la legile justiţiei este protejat infractorul şi nu cetăţeanul cinstit, pentru că independenţa justiţiei a fost încălcată, pentru că drepturile omului nu mai sunt respectate iar corupţia tinde să devină o stare de fapt a modului de guvernare.
Activarea art. 7 va însemna ca leul nostru să se devalorizeze accelerat, înghiţind economiile milioanelor de români, dobânzile bancare să explodeze iar economia ţării să se prăbuşească. România nu este nici Ungaria, nici Polonia ca economia ţării să aibă o anumită soliditate. Guvernele postdecembriste, indiferent de culoarea lor politică, au guvernat ţara în interes de partid şi câştig electoral şi nu au urmat un plan anume de dezvoltare economică solidă şi bazată pe resursele proprii ale ţării, nu s-a realizat o infrastructură rutieră capabilă să permită investitorilor străini să investească masiv în România.
De ce am ajuns în situaţia critică de a fi excluşi din rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene? Cine sunt vinovaţii? Răspunsul este cât se poate de simplu şi trebuie căutat în noi, românii. În alegerile locale şi parlamentare din anul 2012 am votat masiv cu USL (PSD PNL), dând întreaga putere acestei alianţe politice condusă de politicieni cu rădăcini adânc înfipte în ideologia comunistă, interesaţi de ce se mai poate fura din averea ţării şi nu de dezvoltare economică. În urma acestui vot masiv puterea instalată la guvernare a rămas fără opoziţie. Guvernul Ponta a făcut tot ce a dorit pentru că maşina de vot a USL funcţiona perfect.
Dacă s-au succedat o serie de guverne, ele au fost tot ale PSD şi au promovat aceeaşi politică de jaf şi de limitare a libertăţilor democratice pentru a putea controla tot ce se numea pârghie a puterii.
Ne-am înşelat şi în privinţa preşedintelui Klaus Iohannis. Am uitat repede că el a fost iniţial propus premier chiar de liderii USL, binomul Ponta Antonescu. Am crezut iniţial că este un preşedinte bătăios dar s-a dovedit că aşchia nu sare departe de trunchi, având şi el rădăcini comune cu restul politicienilor. Cele câteva încercări ale lui Iohannis de a-i convinge pe români că este de partea statului de drept au fost repede înghiţite de puterea politică şi legislativă ale PSD-ului condus dictatorial de Liviu Dragnea.
După momentul din ianuarie februarie 2017 soldat cu căderea guvernului Grindeanu, preşedintele a avut la îndemână arma puternică a referendumului. N-a folosit-o iar Dragnea şi-a continuat planul de a prelua puterea totală asupra României. Ce n-a folosit preşedintele atunci foloseşte acum Dragnea, pentru că în spatele recentului referendum anunţat stau interesele lui Dragnea şi nu, cum fals se încearcă a se demonstra, un interes naţional tradiţional istoriei noastre.
Nici când Dragnea a pus la cale înlăturarea Codruţei Koveşi din fruntea DNA, preşedintele n-a luat atitudine fermă, n-a cerut ajutorul organismelor europene ca să intervină în apărarea democraţiei româneşti ce devenise vizibil că Dragnea o îndepărtează de valorile europene. Putea Iohannis să nu o demită pe Koveşi, acceptând suspendarea. N-a avut puterea de a lupta. I-au fost mai dragi privilegiile funcţiei decât datoria faţă de poporul căruia i-a jurat credinţă.
Când Florin Iordache mătura prin Parlament cu codurile penale, reducând puterea justiţiei la dimensiuni ce vor putea fi controlate politic, preşedintele s-a limitat la nişte comunicate sterpe, fără a se folosi de puterile conferite de funcţie. Mai mult, i-a temperat pe cei de la Bruxelles că el ţine situaţia sub control. A ţinut-o cu gura, nu cu fapta, aşa că Dragnea este astăzi cel mai puternic om din România.
Dacă astăzi, în Parlamentul European, România va fi supusă sancţiunilor, poate fi şi un prim pas ca de la 1 ianuarie 2019 preşedinţia Uniunii Europene să n-o mai preia România. Cu un guvern pro-rus, corupt şi incompetent, cu un preşedinte molâu şi indecis în momentele cheie, nu văd cum am putea prelua conducerea Uniunii Europene şi să dăm ordine Germaniei, Franţei, Italiei despre cum trebuie înfăptuită dezvoltarea economică şi socială a Uniunii.
Însă cel mai mare pericol ne paşte dacă referendumul de sâmbătă şi duminică va fi validat. Atunci Dragnea va râde în faţă celor de la Bruxelles. Orice sancţiune se va aplica României, Dragnea o va pune pe seama boicotului organizat de statul paralel, de forţele străine, de protestatarii care ies în stradă plătiţi de Soroş şi care organizează lovituri de stat ca să dărâme Guvernul PSD, de trupele de comando pregătite în munţi etc. iar electoratul beneficiar al pomenilor electorale va crede toate acestea şi va legitima interesul lui Dragnea de a scoate România din UE pentru a o aservi lui Putin.
Nicio sancţiune aplicată de organismele UE nu-l poate opri pe Dragnea să ducă la bun sfârşit ce şi-a propus: noi coduri penale, o justiţie controlată politic, un preşedinte decorativ, libertăţi democratice riguros controlate, toate în numele falselor promisiuni electorale.
În curând România va ajunge ce este astăzi Venezuela, o ţară bogată în care se moare de foame pentru că poporul a crezut în conducătorul iubit, socialistul Hugo Chavez aşa cum cred acum românii în socialistul Liviu Dragnea. Din nefericire, nu avem puterea de a descoperi adevărul privindu-l cu ochii minţii. Iar ca totul să fie în deplină armonie cu mentalitatea noastră proverbială, toate aceste ponoase le tragem în anul Centenarului Unirii. Fatalismul mioritic urzit de istoria existenţei noastre nu ne-a părăsit.