Raed Arafat, negustor de suflete vii reprofilat politic pe suflete moarte

Raed Arafat este un palestinian adoptat de România. ţara care i-a oferit condiţii să-şi dezvolte o serie de aptitudini profesionale extrem de utile salvării de vieţi omeneşti. Ca orice arab, Arafat s-a dovedit a fi un negustor de top profilat pe o negustorie de o ]naltă ţinută morală: aceea de a salva vieţi omeneşti.
Ajutat de persoane cu putere de decizie şi conştiente de utilitatea pentru societate a pasiunii lui Arafat de a perfecţiona un sistem de intervenţie urgentă în cazul unor situaţii grave şi care pun în pericol vieţi omeneşti, negustorul palestinian romanizat a negociat dur cu instituţiile statului pentru a obţine banii necesari dotării sistemului de intervenţie rapidă cu mijloacele tehnice necesare. Nu de puţine ori a fost în situaţia de a lua atitudine publică, de a cere ajutorul mass-mediei pentru a determina autorităţile să-i ia în seamă cerinţele.
Ajuns o legendă naţională a medicinii româneşti de urgenţă, Arafat a început să intre în atenţia politicienilor care, sesizând popularitatea sa în rândul românilor, au decis să-l folosească în interesul lor. Iar Arafat, convins că politicienii vor doar să-l sprijine în demersurile sale, a acceptat funcţiile tot mai înalte oferite.
Recunoscut ca o personalitate de seamă, nu numai în România, ci şi în lume, cinstitul negustor arab de suflete vii a început să se dedulcească la privilegiile pe care i le putea oferi demnităţile ocupate în stat. A mai descoperit că aceste privilegii pot fi înzecite dacă te ai bine cu politicienii aflaţi la putere.
Bun observator şi analist al modului de viaţă românesc, Arafat a realizat repede că în România cel mai puternic partid, la putere sau în opoziţie, este PSD-ul. Sub cupola acestui partid a început să se simtă din ce în ce mai bine. Muşchii „că eu sunt cineva” i s-au umflat şi mai tare atunci când a intrat în conflict cu preşedintele României, Traian Băsescu.
Numit subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii pe timpul Guvernului Tăriceanu, Arafat a descoperit gravele deficiente de funcţionare a medicinii româneşti şi a trecut la critici publice. Atitudinea i s-a accentuat sub Guvernul Boc iar în 10 ianuarie 2012, sub presiunile politice, inclusiv ale preşedintelui Băsescu, a demisionat. Demisia sa a stârnit protestele românilor care i-au sărit în apărare iar premierul Boc şi preşedintele Băsescu au fost nevoiţi să-l repună în funcţie.
În Guvernul Ponta a fost numit ministrul Sănătăţii. I s-a dat prilejul să repare deficienţele semnalate prin criticile anterioare. N-a îndreptat nimic, s-a ocupat doar de medicina de urgenţă. Au fost primele sale semne că a devenit om politic.
În 2014, tot în Guvernul Ponta, ia fiinţă în cadrul Ministerului de Interne ceea ce s-a numit Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, unde este numit şef. Deja Arafat nu mai este acel profesionist în domeniul medicinii de urgenţă ci un politician dornic de promovare. Ajunge din subsecretar de sat, funcţie profesionistă, secretar de sat, funcţie politică. Are acces la banii publici şi apar primele îndoieli asupra cinstii sale cu privire la unele achiziţii publice. Apar accidente rutiere grave, cu intervenţii întârziate din partea ISU, iar Arafat le acoperă cu declaraţii din ce în ce mai politizate.
Cazul Colectiv, acea dramă din noaptea de vineri, 30 octombrie 2015 care a zguduit România, mai puţin clasa politică, a scos la iveală faptul că medicina de urgenţă nu era chiar aşa de bine pusă la punct cum o prezenta românilor Raed Arafat. Au trecut de atunci 4 ani iar vinovaţii n-au fost pedepsiţi. Românii, ieşiţi în stradă, au strigat atunci „Corupţia ucide!”. Aflăm acum că şi Arafat era, cât se poate de direct, infectat de microbul corupţiei care a dominat şi continuă să mai domine întreaga guvernare PSD din aprilie 2012 încoace.
Aflăm acum că Arafat, un impostor ajuns ministrul Sănătăţii precum Nicolae Bănicioiu, au blocat cercetările justiţiei ascunzând documente importante, probe materiale care dovedeau corupţia din instituţiile statului, inclusiv din instituţia la care, din conducere, făcea parte şi Raed Arafat.
Negustorul arabo-palestinian romanizat care smulgea statului cu multă trudă banii necesari salvării sufletelor celor rămaşi vii în urma diferitor accidente a ajuns un jalnic negustor de suflete moarte, făcând de râs vechea îndeletnicire de negustor arab respectat, dar cinstind cu mândrie şi devotament corupţia pe care PSD-ul a instalat-o peste tot în România. Bun profesionist, respectat în ţară şi în lume, Arafat s-a lăsat atras în mizeria morală şi etică a politicienilor, doar pentru a i se oferi cât mai multă putere şi onoruri.
Prins cu minciuni repetate, suspectat de comiterea a unor grave ilegalităţi soldate cu pierderi de vieţi omeneşti în cazul Colectiv, Arafat a refuzat şi refuză demisia. El nu consideră demisia un cat de onoare şi respect pentru adevărul şi dreptatea sluţite prin deciziile sale. La ce bun să demisioneze când a văzut cum politicieni corupţi şi fraudatori de fonduri publice şi europene au fost protejaţi de Parlament prin a respinge cercetarea lor penală, când preşedintele Senatului, fost premier, Călin Popescu Tăriceanu, prins cu o mită de 800 mii de dolari a fost apărat de acelaşi Parlament, când un Dari9us Vâlcov, condamnat în primă instanţă la 8 ani închisoare pentru mită era mai puternic decât premierul Dăncilă, când infractorii periculoşi din închisori sunt eliberaţi prin legile făcute în Parlament etc.
Arabul s-a adaptat repede şi definitiv practicilor din societatea românească. Dacă în Siria, unde s-a născut, sau în Palestina, unde a copilărit, ar fi făcut ce-a făcut în România era spânzurat şi nu medaliat. La noi, nici măcar din respect faţă de societate, nu-şi dă demisia. Ba, unii chiar îl apără. Părerea mea!