Fără îndoială că de când Traian Băsescu a devenit preşedintele României, ştacheta regulilor protocolare dintre acesta şi restul demnitarilor statului a coborât extrem de jos pe scara valorilor. Mentalitatea şi apucăturile marinăreşti de care nu s-a debarasat în anii de după 1990, îl însoţesc pe preşedintele nostru peste tot în drumul său.
Dacă e să luăm de bune dezvăluirile lui Vadim Tudor, făcute la Sinteza zilei în seara de luni, la Cotroceni domină o atmosferă de promiscuitate morală, iar Băsescu înjură pe toată lumea, aruncă cu scrumiera după cei care-i calcă în birou şi-l enervează, înjură birjăreşte şi fără nici o jenă pe orice crede de cuviinţă, făcându-i pe funcţionarii Preşedinţiei să stea crispaţi pe tot timpul programului. Înclin să dau crezare vorbelor lui Vadim, iar afirmaţia sa că Băsescu ar suferi de o boală anume, afirmaţie şoptită şi printre vârfurile politice ale Partidului Democrat, pare să aibă o anume legătură cu modul său de manifestare.
Trecând peste aceste aspecte, nu lipsite de importanţă, să încercăm în a da sens schimbului de replici dintre preşedinte şi ministrul Justiţiei Tudor Chiuariu. Preşedintele, la o oră de maximă audienţă, a ieşit luni seară pe posturile naţionale de televiziune şi a afirmat că cererea ministrului Chiuariu de destituire din funcţie a procurorului Doru Tuluş, şeful Secţiei Penale din DNA nu poate fi aprobată. Motivul, ministrul protejează o anume grupare mafiotă, a iniţiat legi care să protejeze mediul mafiot de afaceri şi că, în loc de a cere destituirea lui Tuluş, mai bine şi-ar da el demisia.
Ieri după amiază a fost rândul ministrului Chiuariu să-şi apere onoarea. El a organizat o conferinţă de presă în care a afirmat că rămâne profund dezamăgit de declaraţia preşedintelui, care în loc să-şi argumenteze respingerea cererii sale pe litera legii, a preferat să adopte o poziţie politicianistă, degradantă funcţiei sale şi să lanseze acuzaţii false, aşa cum îi este obiceiul.
Chiuariu a respins acuzaţii preşedintelui cum că ar fi iniţiat legi care să apere grupări mafiote. Legile invocate de preşedintele Băsescu, ori au fost iniţiate de fostul ministru Monica Macovei şi legiferate sub mandatul său, ori au avut alţi iniţiatori. Însă ce mi se pare cel mai important, şi bine punctat de către ministru, este problema Tuluş.
Prin cererea avansată Cotrocenilor, pe parcursul a 16 pagini, ministrul a reiterat ilegalităţile comise de Tuluş şi reţinute în Raportul procurorilor inspectori care i-au verificat activitatea.
Nu trebuie să tratăm aspectele negative din activitatea lui Tuluş cu superficialitate, toleranţă, indiferenţă sau prin prisma răfuielilor politice. Sunt aspecte care ne privesc pe noi toţi. În momentul în care un procuror, de la un asemenea nivel, lansează acuzaţii oficiale că unul sau altul este cercetat penal, fără ca cel în cauză să aibă habar şi fără a i se declanşa cercetarea penală în mod procedural, cel mai important drept al omului, prezumţia de nevinovăţie, este spulberat.
Apoi, efectuarea de percheziţii fără respectarea legii, finalizarea de dosare fără a se accepta expertiza contabilă, ridicarea pentru anchetă persoanelor suspecte şi anchetarea acestora fără a li se permite angajarea de avocat sunt alte grave ilegalităţi.
Nici înainte de 1989, nici după 1990 n-am avut prea mare respect faţă de procurori, pentru că ei sunt primii care încalcă legea, care comit abuzuri în aplicarea legii, care devin cozi de topor pentru puternicii zilei. Fac această afirmaţie în deplină cunoştinţă de cauză, cerându-mi totodată scuze faţă de acei procurori ce-şi respectă profesia, şi-o cinstesc prin muncă şi ştiu să diferenţieze litera legii de spiritul ei, sau să le complinească în a da o soluţie dreaptă . Sunt şi astfel de procurori, chiar mulţişori.
Ei bine, la toate aceste inconveniente, ca să nu le numesc ilegalităţi, preşedintele Băsescu n-a dat răspuns. Nu şi-a motivat refuzul de-al destitui pe Tuluş pe texte de lege, ci a refuzat că aşa vrea muşchii săi. Poziţia pe care s-a situat preşedintele este una periculoasă, ea putând fi percepută că-i ţine partea lui Tuluş, ca un contraserviciu faţă de loialitatea acestuia de a acţiona prompt asupra persoanelor indicate de Băsescu. De când televiziunea prin cablu a pătruns la sate, şi ţăranii cei mai simpli au observat că DNA-ul este mijlocul lui Băsescu de a-i elimina pe cei care-l înfruntă.
Nu este ministrul Chiuariu cel mai nimerit exemplu de cinste şi corectitudine, dar în cazul Tuluş are dreptate. Iar replica sa dată preşedintelui Băsescu a fost una de adevărat intelectual, în timp ce declaraţia preşedintelui de luni seară nu-l onorează nicicum. Părerea mea!