Uf...ce m-am speriat. Nu-mi venea sa cred ca ati fi in stare sa scrieţi un asemenea editorial (dacă e sa ne luam după titlu). Citindu-l m-am liniştit, deşi pana după al doilea tur...numai liniştit nu voi putea fi (ştiind cum votează românaşul nostru \"dependent social\") Dumnezeu cu mila !”
În primul rând eu simţeam lipsa de comentator a dorohoianului şi sincer eram neliniştit de absenţa sa. Pentru cine nu ştie, deşi am mai scris, „Dorohoianul de Spania” este un român care a lucrat înainte de 1989 în administraţia publică locală comunistă ca secretar de primărie.
După 1990 a avut curajul să plece în Spania. A ajuns în Insulele Canare unde a pus bazele unei afaceri pe care a dezvoltat-o suficient să-i asigure un trai suficient de civilizat, aducându-şi în Canare şi restul familiei. Acum este integrat în comunitatea canariană şi considerat de-al lor. Fostul funcţionar al statului comunist de ieri a descoperit în Regatul Spaniei valorile societăţii capitaliste dar mai ales valorile statului de drept. În comentariile sale a adoptat o atitudine critică faţă de conducătorii României de astăzi, motiv pentru care unii români din ţară, mai degrabă din Botoşani, l-au jignit nemeritat pentru opţiunile sale liberale.
Cu „Dorohoianul de Spania”, în cei 21 de ani de când am fondat publicaţiile Jurnalul m-am întâlnit de două ori. Odată în Botoşani, în mandatul preşedintelui Constantinescu şi a doua oară la Primăria Corlăteni, după câţiva ani, unde se lupta cu primarul comunist şi apoi social democrat Constantin Gavril, pentru a obţine titlul de proprietate pe o suprafaţă de teren.
Publicaţiile Jurnalul, cine ştie să folosească ifnormaţiile oferite de trafic.ro este citit cu multă fidelitate de către românii di zona occidentală a Europei dar şi de peste Ocean.
Pentru cititori ca „Dorohoianul de Spania” din Canare sau Constantin Burlacu din New York, pentru fiica lui Dumitru Gavrileţ din Japonia, pentru Mariana Apetroaie, medic stomatolog în Alaska, familia Gagea din Suedia şi multe alte zeci de cititori Publicaţia Jurnalul este un fel de reper asupra orientărilor politice ale demnitarilor botoşăneni şi naţionali din România. Din anul 2000, de când am ieşit din mediul politic botoşănean autohton, am orientat politica Jurnalului asupra realităţilor mediului politic românesc şi am încercat prin editorialele şi comentariile de pe blopg să surprind situaţia reală a stării economico-socială a zonei botoşănene şi naţionale generată de clasa politică.
Cred că pentru această atitudine a noastră suntem citiţi în continuare iar spaima „Dorohoianului de Spania” ar fi fost justificată dacă noi, prin aservirea politicii redacţionale politicului, i-am fi trădat încrederea în noi căpătată de-a lungul a celor peste 20 de ani.
Nu, domnule „Dorohian de Spania”, alias Lungu din Dorohoi, nu domnule Constantin Burlacu din New York, nu doamnă Mariana din Alaska, Rotundu nu vă va trăda niciodată aşteptările. M-am pregătit pentru lupta cu ticăloşii din clasa politică, nu sunt şantajabil, nu râvnesc la onoruri publice plătite din bugetul de stat, am copii realizaţi şi educaţi să se descurce într-o societate democratică şi voi continua să-i lovesc peste bot pe cei care se cred că dacă şi-au cumpărat o licenţă de învăţământ universitar pot şi au dreptul legitim de a ne decide soarta şi viitorul.
Şi în încheiere am şi eu o curiozitate: Apropo, domnule Lungu, în Canare tot soare e, că pe la noi plutesc nori grei prevestitori de multe rele!”
A intrat in rolul de pedeserist. Sunt doi parteneri care-l asteapta pe Ponta: Rusia si China 
