Să transformăm nefastul decembrie într-unul fast

Moartea regelui a însemnat pentru poporul român şi dispariţia valorilor morale şi etice ale societăţii. S-a putut vedea şi se mai vede cum simbolul valorilor morale ale poporului se afla în sicriu iar distrugătorii acestor valori trudeau din greu în Parlament să şteargă din memoria colectivă ceea ce regele a reuşit să imprime, ei făcând loc viciilor pe care le-a ridicat la rang de virtute. Democraţia, buna cuviinţă, respectul social, buna educaţie şi însuşirea valorilor creştine şi mai ales dragostea de ţară au fost coborâte de socialiştii din Parlament şi îngropate în pivniţă.
Au scos de acolo dictatura, proasta creştere şi educaţie, ipocrizia, impostura, corupţia şi trădarea interesului naţional şi le-au aşezat în temple pe post de virtuţi ale poporului nostru.
Aceşti socialişti cu conştiinţa supraîncărcată cu fapte penale consideră că întreg poporul este după chipul şi asemănarea lor. Amarnică înşelăciune, pentru că nimeni n-a plecat de pe lumea asta fără să-şi primească cuvenita pedeapsă pentru rău făcut unui întreg popor.
Cu tupeu şi multă ipocrizie, penalii Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea au avut îndrăzneala să pângărească cu prezenţa lor memoria celui care a fost un reper moral al românilor, regele Mihai I, aflat în sicriul pornit pe drumul fără de întoarcere. Cu acelaşi tupeu şi ipocrizie cu care l-au fugărit pe rege atunci când a venit după decembrie 1989 pentru prima oară în ţara în care s-a născut, a copilărit şi a condus-o cu demnitate, socialiştii parlamentari s-au perindat pe la catafalc cuprinşi brusc de mâhnire, un fals cortegiu de măşti dezumanizate şi hotărâte să sacrifice viitorul ţării lor numai să-şi salveze libertatea, privilegiile şi să poată fura în continuare din averea poporului.
În aceste zile de funeralii pentru rege s-a putut observa la televiziunile naţionale cât de adânc este hăul dintre principiile morale lăsate moştenire poporului de către rege şi nonvalorile ce ies pe bandă rulantă din Parlament pentru a înăduşi orice speranţă de viaţă mai bună a cetăţenilor..
O grupare mafiotă şi penală a pus stăpânire pe întreaga ţară, a îngenuncheat poporul şi îşi impune voinţa sa malefică, sfidând orice încercare de domolire a avântului lor de distrugere a statului de drept venită din ţară sau din exterior. În fierbinţeala nebuniei care i-şa cuprins, nimic nu le mai stă în cale.
Există un risc real ca acum, când ne pregătim să sărbătorim un centenar de la Marea Unire să asistăm la o destrămare a teritorială ţării. Un prim pas socialiştii penali l-au şi făcut când le-au dat ungurilor, în schimbul votului lor, dreptul de a maghiariza Ardealul prin a-l umple cu şcoli în limba maghiară. Parlamentarii unguri votează cu ambele mâni toate nebuniile penalilor cu speranţa că numai aşa vor reuşi să distrugă unitatea poporului român şi să alipească din nou Ardealul Ungariei.
Suntem în luna decembrie, o lună prea puţin fastă şi prea mult nefastă pentru români. Dacă la 1 decembrie 1918 am reuşit Marea Unire şi în ţară s-a instalat democraţia regală, în decembrie 1947 socialiştii l-au fugărit pe rege şi au instalat în locul democraţiei o dictatură sângeroasă.
În decembrie 1989 românii au plătit cu sânge răsturnarea dictaturii şi întoarcerea la democraţie, o aspiraţie ce mocnea în interiorul sufletului nostru care tânjea după libertate. Numai că nu toţi dintre noi am înţeles sensurile adevăratei democraţii, îndoiala că democraţia este păguboasă a pătruns în rândul nostalgicilor după regimul comunist, îndoială abil cultivată de către nepoţii comuniştilor de ieri, socialiştii de astăzi.
Ţara este prizoniera acelei burghezii izvorâtă din sânul comunismului despre care însuşi Lenin spunea că va fi mai periculoasă decât moşierimea şi burghezia înlăturată în Rusia în octombrie 1918 iar înlăturarea ei se va putea face cu multă vărsare de sânge. Iată că proorocirea lui Lenin s-a împlinit iar România de astăzi a devenit prizoniera burgheziei comuniste.
Suntem în luna decembrie, lună în care, de-a lungul istoriei moderne, poporul român a trebuit să verse sânge pentru a-şi recâştiga libertatea pierdură din voinţa altora sau din nesăbuinţa sa. Pe zi ce trece burghezia comunistă majoritară în Parlamentul ţării mai face câte un pas în instalarea dictaturii. Iar românii privesc şi rabdă. Până când? Suntem în luna decembrie fraţi români, am intrat în Centenarul Unirii, ieşiţi în stradă să ne apărăm libertatea şi unitatea teritorială. Părerea mea!