Dar cei sancţionaţi fiind oameni simpli, pentru ei o asemenea sancţiune are un efect psihic demoralizator şi în acelaşi timp demolator asupra zilelor pe care le mau au de trăit.
Sancţiunea aplicată celor trei nefericiţi face parte dintr-un plan mai larg de monopol al puterii Bisericii Creştin Ortodoxe asupra conştiinţei românului de rând. Sub Guvernul Ponta, Patriarhia României a prins puteri asupra creştinului ortodox, nu numai asupra conştiinţei ci şi asupra veniturilor familiei sale, puteri care vor fi greu de limitat sau de stăpânit de către autorităţile statului.
Aem zeci de exemple de preoţi care-şi bat joc de enoriaşi, care-i jecmănesc financiar pentru serviciile religioase prestate, care le impun fel de fel de taxe cu titlu de ajutor bisericesc, care le impun să cumpere de la biserică lumânări şi alte odoare la preţuri exorbitante şi care preoţi dacă nu le dai suma cerută te lasă cu morul pe laiţă.
BOR a dezvoltat o întreagă industrie forestieră şi mai ales turistică fără a plăti vreun impozit la stat. A obţinut prin lege dreptul exclusiv de a produce şi comercializa tot ceea ce este necesar credinciosului, de la lumânări la icoana de pe peretele din casă. Zilele trecute a ieşit purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Stoica, şi a explicat că BOR nu are a elibera bon fiscal pentru că lucrează asemeni unui ONG.
A minţit cu neruşinare părintele pentru că un ONG dacă desfăşoară activităţi comerciale plăteşte taxe şi impozite. A mai minţit părintele că serviciile religioase unt gratuite şi că se încasează doar acele la care solicitanţii au pretenţii speciale, cum ar fi cor bisericesc la cununie sau la botez. Toţi preoţii încasează serviciile bisericeşti cu sume greu de suportat de către buzunarul omului cu venituri mici sau mijlocii.
Când enoriaşii au cerut schimbarea preotului dedat la fapte reprobabile precum beţii, acte de violenţă, curvie sau jefuirea banilor bisericii, protopopi, episcopi, arhiepiscopi au sărit în apărarea preoţilor dedaţi la rele şi i-au obligat pe enoriaşi cu jandarmii să-i accepte. Deşi lăcaşurile de credinţă sunt ale oamenilor, ridicate prin contribuţia lor bănească, structurile bisericeşti le consideră proprietatea lor.
Avem cazul preotului Nicodim Nichita din parohia Teioasa Darabani care a furat din veniturile bisericii câteva miliarde de lei vechi, inclusiv bani guvernamentali, care i-a dat afară pe oameni din biserică şi cimitir spunând că-s ale lui şi care n-a păţit nimic, deşi oamenii l-au reclamat la Protopopiat şi Mitropolia Iaşi.
Preotul din Focşani pe care Arhiepiscopia Buzăului l-a pedepsit prin mutarea din parohie şi-a permis să producă cele necesare bisericii şi enoriaşilor la preţuri mai mici decât cele impuse de şefii lui. Acest mod al său de a rezolva problemele au fost considerate fapte de sabotaj la adresa veniturilor bisericeşti, iar ierarhicii bisericii nu tolerează aşa ceva.
Revenind la excomunicare, sancţiunea are menirea de a-i înspăimânta pe creştini să nu se mai implice în afacerile bisericii, să-i accepte pe preoţi aşa depravaţi cum sunt, să muncească şi să susţină financiar biserica, să plătească orice taxă cerută fără a crâcni.
Ce n-au înţeles cei sancţionaţi este faptul că au fost excluşi din religia ortodoxă şi nu de la credinţă. Se pot ruga lui Dumnezeu acasă, pe stradă, la serviciu tot aşa cum se rugau şi la biserică. Iar dacă simt nevoia să aparţină de o religie, să se treacă la stilişti sau la catolici dacă nu acceptă vreun cult deja existent în comunitatea din care fac parte.
Panarama şi isteria naţională creată pe seama acestei excomunicări este în avantajul preoţilor pentru că se răspândeşte frica în rândul credincioşilor. Mediatizarea excomunicării face un mare deserviciu societăţii româneşti iar ONG-urile care at trebui să ia atitudine tac complice.
Prin acest act de excomunicare şi refuzul BOR de a reveni asupra deciziei luate ne arată cât de intolerantă este biserica cu credincioşii. Arhiepiscopul Ciprian aşteaptă din partea celor trei o umilinţă fără margini, reeditează un fel de Canossa aşteptând să se pocăiască. Dacă cei trei ar avea un nivel de educaţie care să le permită să înţeleagă modul umilitor în acre sunt trataţi, iar da arhiepiscopului cu tifla şi s-ar reboteza la adventişti. Aşa, de-al dracului, cum îi place românului să fie !
Din păcate, trăim vremurile unei duble corupţii. Una de ordin financiar cu care se luptă DNA-ul şi o alta de ordin moral cu care nu vrea nimeni să lupte. Părerea mea !
Ioan Rotundu
