Să ne amintim de lovitura de stat din august 2012 (lovitura de stat se poate da şi cu aplicarea speculativă a puterii legislative, nu numai prin acte de violenţă sau cu sprijin armat, cum sunt loviturile de stat clasice). În acel august 2012 a existat un plan minuţios pus la punct şi, imediat ce Ponta a ajuns premier, s-a trecut la înfăptuirea acestuia.
Am convingerea că şi de această dată Ponta are întocmit un plan care să-i asigure cale liberă spre funcţia de preşedinte al României. Iar din acest plan, pe lângă mesajele demagogice şi mincinoase menite să-i îmbrobodească pe românii slabi de minte, sunt şi acţiuni menite să-l prezinte românilor ca un preşedinte atotcunoscător şi un bun viitor comandant al Armatei Române.
Nu ştiu la ce armă a făcut Ponta armata, dacă a făcut-o, dar modul în care s-a manifestat până acum legat de evenimentele militare din estul Ucrainei şi recentul scandal Rogozin n-a demonstrat că are habar de ce înseamnă diplomaţia militară împletită cu decizia politică. Omul acesta are o dorinţă de putere greu de imaginat, bolnavă chiar.
De când este premier, precum Ceauşescu, a acumulat mai toate funcţiile de comandă la serviciile de informaţii pe care şi le-a putut subordona, în acelaşi timp aducând în coordonarea sa şi principalele instituţii ale statului care ţin de siguranţa naţională. Aceste măsuri s-au luat de jumătate de an încoace, mai exact de cât se vedea cu ochiul liber că viitorul USL-ului are zilele numărate. Am spus-o cu peste patru nani în urmă că tandemul Ponta Antonescu nu este unul bazat pe sinceritate.
Ponta a acceptat alianţa cu Antonescu pentru a-şi asigura succesul personal. Cu mintea sa diabolică, sau învăţat de alţii, a ales în acest tandem funcţia de premier pentru că era mult mai uşor şi sigur că poate ocupa funcţia înainte ca Antonescu să fie preşedinte. I-a reuşit.
Suspectez şi faptul că suspendarea preşedintelui Băsescu în august 2012 şi organizarea referendumului de demitere n-a fost susţinută de Ponta şi PSD cu întreg potenţialul lor politic şi că Antonescu a fost tras pe sfoară. Numai aşa se explică furturile de voturi la vedere prin zona de Sud, judeţe controlate direct de Ponta şi Dragnea, fără ca aceste furturi, dacă se dorea cu tot dinadinsul demitere lui Băsescu, nu s-au generalizat la nivel de ţară. Nimic nu-i putea opri şi totuşi PSD-ul n-a făcut-o. Panarama cu majorităţile la vot, cu numărul de votanţi pe liste, cu procentul de prezentă la vot creată de PSD a fost pentru a-l adormi şi mai adânc pe Antonescu. În spatele acestui circ de atunci se afla în realitate planul lui Ponta de a păşi din palatul Victoria la Cotroceni.
Ponta este disperat să ajungă preşedinte. Este singura lui posibilitate de a mai fi la vârful politicii româneşti. Pentru a se vedea preşedinte, Ponta va continua să mintă, să ia decizii care şubrezesc statul de drept, care pun în pericol siguranţa naţională, care duc la prăbuşirea ţării în plan economic şi social, la izolarea ţării în plan extern. S-a răsuflat public că într-o şedinţă a PSD-ului Ponta le-a spus celor prezenţi că dacă el nu va fi susţinut să ajungă preşedinte şi să poată controla justiţia, atunci scapă cine poate.
Marea noastră dramă naţională este că Ponta are în momentul de faţă o largă susţinere din partea românilor simpli care habar n-au să facă diferenţă între ce înseamnă preşedintele ţării şi premier. Părerea mea!
Doua gemene s-au nascut tinandu-se de mana 
