Secretarii, un fel de buric juridic tăiat prost

Fără îndoială, persoana cheie într-o primărie a fost, este şi va fi mult timp de acum înainte secretarul. El este funcţionarul public de care depinde întocmirea corectă a actelor de natură juridică, de aplicarea corectă a legilor la nivelul unităţii administrative din care face parte, de îndrumarea corectă şi competentă a consiliului local în deciziile adoptate. Să mai adăugăm că, de cât de rezistent va fi la tentaţiile bahice venite din partea celor dornici de căsătorie sau a proaspătului tată, va completa corect certificatul de căsătorie şi cel de naştere, evitând ca numele masculine să devină feminine şi invers.
Pe funcţia de secretar nu este uşor să formezi un angajat care să stăpânească munca juridică la nivel de primărie, tot mai pretenţioasă de la o zi la alta. Un secretar se formează în ani, de aceea există o anumită rezistenţă la schimbarea lor din funcţie, atunci când calcă pe bec. Să mai remarcăm faptul că nici amatori de a ocupa astfel de funcţii nu sunt de găsit pe toate drumurile, munca şi efortul intelectual pe un astfel de post fiind destul de pretenţioase şi grele, de cele mai multe ori descurajante. Este o muncă de birou, de concepţie, dar şi de completare a unor formulare ce nu permit comiterea de greşeli. Greşelile strecurate în actele de stare civilă, de exemplu, se pot repara numai pe calea justiţiei, ceea ce înseamnă timp pierdut şi bani cheltuiţi. Iată de ce munca de secretar de primărie nu este la îndemâna oricui, iată de ce este greu să găseşti persoane predispuse spre o astfel de muncă.
În momentul de faţă, cam jumătate dintre secretarii primăriilor din judeţ sunt absolvenţi a studiilor mediii, dar cu vechime pe post. Activitatea lor se desfăşoară pe bază de rutină şi mai puţin prin aplicarea în cunoştinţă de cauză a unor norme juridice cu putere de lege. Dacă-i întrebi de ce au procedat aşa, îţi vor răspunde că aşa trebuie, dar nu vor avea putinţa argumentului juridic, care le lipseşte. Mai sunt secretari, cu ceva vechime pe post, care simţind că nu vor mai putea rămâne mult timp în funcţie, s-au înscris la facultăţile de drept administrativ, cu diferite forme de învăţământ: la seral, la distanţă etc. Unii au reuşit să obţină şi licenţa. Chiar dacă nivelul lor de studii nu este comparabil cu cel al absolvenţii de la stat, măcar tot au habar de câte ceva din teoriile juridice şi tot vor reuşi să interpreteze reglementările juridice cu mai multă profunzime şi înţelepciune decât un absolvent de liceu.
În ce-i privesc pe juriştii adevăraţi, şi mă refer aici la absolvenţii facultăţilor de drept la zi, în sistem de stat sau privat, aceştia nu prea se înghesuie la a ocupa postul de secretar într-o primărie. Tendinţele lor sunt de a-şi găsi un post la oraş, aspiraţiile le sunt către posturile de magistraţi, avocaţi, notari, executori judecătoreşti, consilieri juridici la firme importante, un post călduţ într-o instituţie a statului etc. Cei care nimeresc în postul de secretar pe la vreo comună sunt, în general, fie din localitatea respectivă, fie că şi-au întemeiat acolo o familie. Puţini, sau deloc, sunt cei care se angajează, pentru a sta la gazdă. Leafa de secretar este mică. Nici pe departe nu răsplăteşte efortul care trebuie depus. Iată de ce prin unele primării avem secretari care habar n-au ce obligaţii de serviciu le revin, iată de ce avem consilii locale care lucrează prost şi iau hotărâri cu încălcarea legii, iată de ce cetăţenii sunt purtaţi pe drumuri pentru rezolvarea unor probleme simple şi iată de ce unele reglementări juridice nu sunt aplicate sau aplicate prost.
Nu trebuie să ne mirăm că secretara de la Hlipiceni a fugit din faţa prefectului. Ea a fost angajată pe acest post pentru că n-a fost altcineva mai breaz. O ştie toată comuna ce metehne are femeia, dar s-a sperat că va reveni pe drumul cel bun. N-a fost să fie, iar de se va ajunge să fie trimisă în judecată, va deveni o victimă a sistemului. Atâta vreme cât salariul de secretar nu va fi atractiv, iar munca rămâne covârşitoare, vom avea în aceste posturi cheie oamenii de calitate inferioară ca pregătire şi de moralitate îndoielnică. Nu este corect ca leafa unui primar semianalfabet să fie mai mare ca cea de secretar, ocupată de un absolvent de facultate cu profil juridic. Cât timp buricul juridic al primăriilor, care este secretarul, rămâne tăiat prost, nu putem avea pretenţii europene, chiar dacă de la 1 ianuarie 2007 vom fi mari şi tari pe la Buxelles.