Ce concluzii putem trage de aici? Concluzia că atunci când este rost de şpagă şi comisioane primite sub acoperirea lefii, fie parlamentari ai puterii, fie ai opoziţiei, se înţeleg cu toţii şi votează în deplină armonie, fără nici un fel de remuşcări. Aparent, motivul sau mai bine zis necesitatea acestei legi ar fi fost determinată de operativitatea începerii investiţiilor publice şi alegerea unui executant cât mai serios. În momentul de faţă licitaţiile publice sunt greoaie iar contestaţiile participanţilor blochează începerea execuţiei lucrării nu puţine fiind cazurile când datorită îndelungatelor procese de contestare s-au pierdut fondurile alocate finanţării investiţilor.
Desigur, toate aceste impedimente sunt absolut reale şi au dus frecvent la blocarea derulării investiţiilor. Numai că toate aceste impedimente se puteau înlătura prin simplificarea procedurilor de licitaţie şi prin limitarea drepturilor la contestaţie în sensul prevenirii contestaţiilor şicanatorii şi vădite ca fiind pornite din rea credinţă.
Nu s-a urmărit acest scop, justificat cum am spus, ci prin conceptul acestei legi s-a urmărit cu totul altceva. S-a urmărit posibilitatea ca investiţiile publice să poată fi încredinţate executanţilor fără a se mai organiza licitaţii publice, ci prin negociere directă. Este limpede că aceste investiţii vor ajunge la acei patroni de societate care vor oferi comision mai mare şi şpagă pentru partidul de care aparţine beneficiarul investiţiei.
De ce au votat parlamentarii din opoziţie o astfel de lege şi n-au protestat în nici un fel? Explicaţia este una simplă. Şi partidele de opoziţie au primari care derulează investiţii. Aceşti primari vor deveni beneficiari de comisioane şi sursă xde bani pentru partid. Adică, deşi în opoziţie, cei din PSD şi PNL au primit drept cadou din partea puterii favoarea de a participa la împărţirea şpăgii.
Au mai motivat unii dintre parlamentarii puterii, cu care am stat de vorbă, că legea va dat posibilitate primarilor de comune să negocieze lucrările cu parteneri serioşi iar prin clauzele contractuale vor putea să-i tragă la răspundere materială şi penală dacă nu-şi vor onora cum trebuie obligaţiile.
Motivaţia nu prea stă în picioare pentru că şi în condiţiile legii actuale prin contract pot fi fixate clauze de responsabilitate materială şi penală. Eu rămân la convingerea că prin Legea Parteneriatului public privat s-a urmărit legalizarea mascată a şpăgii pe seama investiţiilor publice iar parlamentarii partidelor de opoziţie au achiesat la comiterea acestei fraude per seama banilor puzblici devenind părtaşi.
Iată, dar, că atunci când este rost de furat pe seama banilor publici opoziţia devine complicele de nădejde al puterii. Părerea mea!