Educaţia civică, politică la români este una suferindă. Noi n-am descoperit încă puterea pe care o avem atunci când mergem la vot. Pentru a conştientiza această putere avem nevoie de raţiune şi nu de patimi politice şi de a ne lăsa manipulaţi într-un mod grosolan de primitiv.
Niciodată, după ce şi-au dat votul, românii nu s-au umplut de respect din partea celor care au câştigat puterea şi s-au instalat la guvernare. Deşi, ulterior, am realizat că votul nostru n-a fost cel potrivit intereselor noastre, n-am tras nicio învăţătură din aceste greşeli voite. Nici în momentul de faţă nu cred că suntem pregătiţi să votăm un partid pentru Programul său de guvernare şi să nu mai cădem pradă promisiunilor populiste. N-avem încă maturitatea necesară.
Să facem o retrospectivă a celor întâmplate în ultima lună. Guvernul Ponta n-a pus în aplicare nicio promisiune din cele făcute în opoziţie. Acest guvern se află într-o luptă continuă cu Preşedinţia, cu PDL-ul şi nu cu problemele guvernării care se cer rezolvate.
Priviţi-l pe Ponta. Plagiatul său a fost dovedit şi este recunoscut de întreaga comunitate europeană numai de el şi PSD nu. Este discreditat în întreaga lume dar nici prin cap nu-i trece să demisioneze.
Miniştrii din Cabinetul Ponta s-au dovedit as fi ori plagiatori, ori incompetenţi. Ultimul exemplu a fost Liviu Pop de la Educaţie. O dovadă atât de elocventă de incompetenţă rar se poate întâlni la acest nivel. Şi, totuşi, premierul Ponta, PSD-ul n-au avut nicio reacţie.
Ministrul de Externe Andrei Marga s-a prezentat la Consiliul Europei fără să ştie pentru ce. El n-a fost capabil să prezinte punctul de vedere al României pentru că nu-l cunoştea. Nu te poţi juca cu interesele şi securitatea unui popor, dar Marga şi-a permis acest lucru pentru că n-are teamă că va răspunde vreodată pentru incompetenţa şi aroganţa sa.
Dar nu lipsa de reacţie a lui Ponta şi PSD mă îngrijorează ci lipsa de reacţie a românilor. Societatea civilă n-a sancţionat cu fermitate aceste grave derapări de la guvernare şi de la interesele naţionale. Majoritatea românilor preferă să privească la televizor şi să-şi blesteme zilele pe care le trăiesc dar nu acţionează în nici un fel.
Suntem cuprinşi de o stare de lehamite din care nu ne dăm ieşiţi. Să fie limpede, Guvernul Ponta nu are legitimitatea alegerilor, nu este rodul votului românilor. Ieşirea noastră în stradă l-ar da jos imediat. Dar n-o facem tot din lehamite.
La alegerile locale, voturile de care au beneficiat cei din USL, cu care se împopoţonează ca şi câştigători, nu sunt ale majorităţii românilor, să fim bine înţeleşi. Voturile de care s-a bucurat USL-ul sunt cam 30% din totalul alegătorilor români.
Problema se pune pentru că rămaşii acasă, cei care n-au votat cu USL-ul sunt aproape 70% dar voinţa lor a fost anihilată de cei 30% care s-au prezentat la vot în favoarea USL.. Avem de-a face cu o anomalie a democraţiei prin care minoritatea dictează majorităţii pentru că majoritatea, prin neprezentare, nu şi-a câştigat dreptul de a decide. Ca să ieşim din starea de lehamite, ca să revigorăm viaţa politică a întregii comunităţi româneşti, ca să nu mai decidă minoritatea asupra majorităţii cred că este nevoie de o lege prin care să fim obligaţi să mergem la vot.
O astfel de lege ne-ar putea scoate din impas. Numai că partidele politice, indiferent de ideologia lor, n-au interes să promoveze o astfel de lege pentru că s-ar întoarce împotriva lor. Nu ne-ar mai putea manipula.
Doar societatea civilă, care să devină tot mai puternică prin a se organiza mai bine ar putea să înfrângă cerbicia partidelor de a-şi proteja interesele, obligându-le să adopte o astfel de lege. Părerea mea!