Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Economic
Editorial
Învăţământ
Administraţie
Social
Sindicate
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Proverbe şi...
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
6812
De la 07 Ianuarie 2003
122866879
Editorial

Supărarea lui Conţac

  • Ioan Rotundu
  • 17 December 2006, 23:00
De când s-a întors de la Congresul PSD, de la Bucureşti, Constantin Conţac, cu dublă funcţie de preşedinte pe linie de partid şi de stat, s-a izolat total de lumea de afară. Stă închis în biroul său de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani şi nu comunică decât cu subordonaţii, care-i calcă biroul cu treburi de serviciu. Cu presa nu mai vrea să comunice, fiind supărat că nu se mai scrie despre persoana sa, cum se scria în vremurile sale bune. A întrerupt comunicarea şi cu sindicatele sau organizaţiile neguvernamentale. Din când în când, din mapa sa de lucru iese câte o hârtie tip decizie prin care vicepreşedintele Marcela Lozneanu mai pierde câte un atribut al funcţiei sale. Să ne aplecăm un pic asupra acestui fenomen local cu substrat politic şi administrativ, pe care l-am putea numi „Fenomenul Conţac”.
În plan politic, este ştiut faptul că în urmă cu doi ani, când au avut loc alegerile în PSD, ca preşedinte al organizaţiei judeţene, Conţac a preferat să-l sprijine la preşedinţia pe ţară a partidului pe Mircea Geoană, împotriva tătucului Ion Iliescu. Geoană a câştigat, iar Iliescu s-a retras în linia din spate a partidului, aşteptând la cotitură. Ca recompensă că l-a sprijinit, Geoană l-a propulsat pe botoşăneanul Conţac în structurile de vârf ale partidului, la dreapta sa. Din acel moment, Conţac a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de un picior. Încrezător în viitorul său politic, ce-l vedea de anvergură naţională, Conţac a început a se război în plan local cu mai toată lumea. Cu Alianţa DA, cu prefectul, cu primarul de Botoşani, cu sindicatele etc. Rând pe rând a pierdut toate aceste războaie, iar consecinţele şi-au început a face apariţia.
Deteriorarea relaţiilor cu prefectul l-a costat eventualul sprijin ce-l putea da primarilor PSD din judeţ. Prefectul i-a tăiat toate canalele de acces spre fondurile suplimentare atrase în judeţ, iar Conţac s-a trezit în situaţia de a executa deciziile luate de prefect şi nu propriile sale decizii, cum ar fi fost firesc. Din judeţ, reproşurile n-au întârziat să apară. S-a putut vedea şi la Conferinţa judeţeană PSD din noiembrie a.c., când, deşi s-au făcut toate eforturile ca discuţiile să fie canalizate împotriva celor din Alianţa DA, n-au lipsit voci care au clamat lipsa de sprijin de la nivel de judeţ. Conţac a plecat la Bucureşti, cu întreaga delegaţie, pentru a-l sprijini din nou pe Geoană.
Numai că lucrurile s-au complicat, în defavoarea sa. Iliescu a revenit în prim planul partidului, iar Conţac n-a mai fost urcat pe piedestal. Geoană l-a lăsat în masa anonimă a celor ce formează Consiliul Naţional al PSD, organism în care intră, la hurtă, preşedinţii organizaţiilor judeţene, secretarii şi trepăduşi mai puţin importanţi. Acest organism nu se mai întruneşte lunar, sau chiar mai des, ci trimestrial. Votul lui Conţac nu mai este unul de prim rang, ca şeful de partid să se comporte faţă de el cu „ghinişorul”. Apoi, vulpoiul Iliescu n-a uitat de trădarea lui Conţac în favoarea „Prostănacului”. Cred că preşedintele Conţac a simţit că Iliescu nu-l va ierta, dar nu ştie cum va fi pedepsit. Motiv de supărare pe toată lumea şi de izolare spre adâncă meditaţie.
Aproape învins în plan politic, învins în plan administrativ (chiar dacă a reuşit să rămână preşedintele CJ, i s-au luat cam toate jucăriile importante) bătrânul Conţac se răzbună pe cine mai poate. Una din victimele sale preferate a devenit vicepreşedintele Marcela Lozneanu. Pe cineva trebuie să-şi descarce insuccesele din ultima perioadă, iar Lozneanu pare a fi sacul de box potrivit. În opinia mea, preşedintele Conţac nu merită un asemenea sfârşit politic. Dar a greşit că s-a înconjurat de lingăi, de subalterni veniţi cu gândirea şi trăirea din alte vremuri, cele ale „iepocii de aur”.
În anii anteriori, biroul lui Conţac era mai tot timpul plin. Îi călcau pragul cei râvnitori la banii săi, pentru diferite sponsorizări, îi călcau pragul cei săraci, pe care-i miluia cu câteva milioane, călca judeţul împărţind daruri ori pomeni politice, adresa o vorbă dulce bătrânilor din cămine, apărea la evenimentele publice importante. Decembrie 2006 nu mai este generos cu Conţac, dar nici el cu evenimentele lunii. Îi doresc domnului preşedinte Conţac ca apropiata Naştere a Domnului Iisus Hristos să-i lumineze sufletul şi să-i arate calea cea bună în viaţă. Dacă va ierta, va fi iertat!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Epurare politică în PNL Botoşani
Sindicatul Impact a prins gustul proceselor
Noutăţi în metodologia mişcării personalului didactic
SIP ameninţă cu deschiderea a noi procese
Deţinuţii au fost colindaţi de elevi
Conservatorii la bilanţul de sfârşit de an
Democraţii lansează săgeţi foştilor colegi de coaliţie
Conţac se răzbună pe cel mai slab
Senatorul Vasilescu printre maghiari
Consilier judeţean melancolic după şcolile profesionale
Liberalii cer demisia prefectului
Tinerii democraţii dau lecţii despre UE
Păleşte-i Ghiţă, dar fă-o cu nădejde, să nu se mai ridice!
(Cârcotaşul)
Românul şi EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989
Citate şi cugetări din FRANŢA
Răspuns pe înţelesul… poliţistului
Mămăliguţă la cuptor
Horoscop
Comentariu la comentarii (CCXXXI)
(Ioan Rotundu)
„Carnavalul Zăpezii” oferit dorohoienilor
SIP aşteaptă peste 500 de colindători
Ţarcă nemulţumit de atitudinea Instituţiei Prefectului
Suită de obiceiuri de iarnă pe străzile Botoşanilor
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog