Sutanele popeşti au invadat politica rurală

Imediat ce patriarhul Daniel a dat dezlegare ca preoţii să se implice în politică, recomandându-le chiar să se lupte pentru un post de consilier local, preoţii au trecut la punerea în practică a sfatului primit. Am mulţi prieteni în rândul preoţilor, care nu agreează intrarea sau implicarea lor în politică. Ei sunt de părere că preotul trebuie să rămână sfătuitorul spiritual al credinciosului, să se bucure de un prestigiu incontestabil, vorba lui să fie sfântă pentru cel care i-a cerut sfatul. Ori, intrarea în politică înseamnă să uzezi şi de alte mijloace specifice clasei politice, dar total incompatibile cu statutul de slujbaş al Bisericii. Din păcate, numărul preoţilor care gândesc astfel este extrem de redus, marea lor majoritate implicându-se în lupta politică cu toate resursele care le stau la îndemână. Iar unele dintre aceste resurse îi compromit în ochii credincioşilor, le ştirbesc autoritatea morală, le atrage dispreţul public.
Sâmbătă am parcurs un traseu mai lung prin judeţ, am stat de vorbă cu oamenii simpli, cu primari, cu intelectuali ai satului, inclusiv cu unii preoţi. Altfel spus, m-am documentat la faţa locului până unde merge implicaţia preoţilor în politică şi cât de mare este dorinţa acestora de a se vedea aleşi ai comunităţilor locale. Cred că cea mai hazlie situaţie, dar şi penibilă, am putut-o constata în comuna Frumuşica. În această localitate sunt vreo şapte preoţi, care se şi văd consilieri locali. Cel mai harnic şi implicat în campania electorală, de la potcap la poalele sutanei, este preotul Vamanu, a cărui soţie este deja primar al comunei. Primăriţa liberală Margareta Vamanu are prima şansă să-şi înnoiască mandatul. Soţul ei, preotul, nu poate candida consilier local, pentru că ar intrat în conflict cu lege. Dar poate s-o susţină, prin slujbe la biserică, pe la cununii, botezuri, praznice etc., ceea ce şi face.
La Copălău părintele Clement Gheorghiu, de la parohia Cotu, este mai diplomat. El a preferat să stea deoparte de politică, dar a scos-o în faţă pe fiica sa, cadru didactic. Fiica este deja consilier local liberal şi mai candidează pentru un mandat, susţinută din plin de tata.
Şi preotul din Tudora, Vasile Cocoreanu, care slujeşte în parohia a II-a, a preferat să stea mai la dos. L-a scos în faţă pe fratele său, Constantin Cocoreanu, membru PD-L. Dă mai bine aşa! Nici la Corni preoţii nu s-au afişat public cu dorinţe de ordin politic. Au preferat să rezolve problema tot prin soţii. Preotul Gheorghe Pânzariu a lăsat-o pe lista PNL pe soţia sa, director de şcoală la Corni, iar cel din Sarafineşti, Sorin Iftimie, a procedat la fel.
Desigur, lista este lungă, dar m-am oprit la aceste exemple, pe care le consider suficiente pentru a ilustra atmosfera politică care s-a creat în rândul slujbaşilor Bisericii Creştin Ortodoxe. După cum se poate observa, preferinţele politice ale preoţilor şi ale soţiilor acestora sunt de ordin liberal. Ei, sau ele, apar candidaţi pe listele PNL şi mai puţin pe ale PD-L. Explicaţia mi-a dat-o un bătrân şi respectabil preot. Preoţii, sau nevestele lor, predau religia în şcoli. Ori şcolile sunt controlate de PNL prin inspectorul şef Pavel Rusu. De voie, de nevoie au trebuit să aleagă PNL-ul. Cei care s-au dus pe listele PD-L sunt consideraţi rebeli, dar s-ar putea ca ei să fie câştigătorii, dacă PD-L va câştiga puterea în urma alegerilor din toamnă.
Am mai remarcat în rândul preoţilor existenţa unui curent nu tocmai „ortodox”, acela de a solicita şi primi bani electorali de la toate partidele, promiţându-le în schimb mediatizarea candidaţilor la slujbele din biserică. Consider acest procedeu total imoral. De vreme ce preotul va fi candidat, independent sau pe lista vreunui partid, ori soţia acestuia, cu ce stare sufletească primeşte bani de la un partid a cărui candidaţi îi sunt concurenţi?
Toată stima pentru acei preoţi care au preferat să stea de-o parte de politică, care pun credinţa deasupra oricărui interes uman meschin, care se bucură de autoritate morală. Pe cei care n-au putut rezista ispitei de a deveni politicieni, îi desconsider ca oameni simpli, ca cetăţeni. Ca preoţi îi va judeca Cel de sus. Părerea mea!