Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Editorial
Horoscop
Umor
Comentarii
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8697 lei
1 USD = 3.9827 lei


Număr accesări
Astăzi:
25746
De la 07 Ianuarie 2003
85299290
Editorial

Treaba de mântuială, leac din fire nu are

  • 31 July 2014, 23:00
Fără doar şi poate, în economia judeţul de după 1990 două sunt evenimentele petrecute şi demne de a fi notate. Primul este catastrofal pentru judeţ. Mă refer aici la stoparea lucrărilor la calea ferată pe porţiunea Drăguşeni – Darabani şi apoi Rădăuţi Prut, cu trecere la Lipcani, în Republica Moldova şi de aici către Polonia, ţările nordice şi marea Rusie. Nu numai că lucrările au fost stopate pe acest segment, dar s-a oprit şi circulaţia feroviară pe tronsonul Dângeni – Săveni.
Dacă lucrările la această investiţie ar fi fost finalizate, coloana vertebrală a suprastructurii judeţului ar fi fost modificată din temelii. Başca, se creau condiţii pentru accesul la exploatarea unor zăcăminte situate în nordul judeţului. Toţi cei aflaţi în conducerea judeţului din 1990 încoace s-au dovedit incapabili să gestioneze această investiţie, capitală pentru economia locală.
Cel de-al doilea eveniment notabil este realizarea podului de peste Prut, între localitatea românească şi totodată botoşăneană Rădăuţi – Prut şi Lipcanii Republicii Moldova. Dacă segmentul de cale ferată Dângeni – Darabani – Rădăuţi Prut ar fi fost finalizat, s-au ar fi fost semne că se va finaliza în curând, podul nu s-ar mai fi construit numai pentru accesul autovehiculelor ci şi pentru trecerea trenului. N-a fost să fie, aşa că trebuie să ne mulţumim şi cu ce avem.
Dar, oare, putem fi mulţumiţi de realizarea acestui pod? Am fost de curând în zonă şi am trecut în revistă executarea lucrărilor. Realizarea podului a costat 3,12 milioane euro şi s-a finanţat printr-un Program Phare. Pe lângă pod au mai fost amenajaţi 1,5 km de şosea. Podul şi calea de acces arată bine. Numai că există o hibă, generată de mentalitatea românului de a nu face o lucru la modul gospodăresc, lăsând loc şi de cârpeală.
Dincolo de apele Prutului, la Lipcani, moldovenii, odată cu construcţia podului au ridicat şi construcţiile necesare punctului vamal. Acum ei sunt gata să-şi primească trecătorii. La noi, abia acum se duce lupta pentru a se obţine terenul necesar construirii punctului vamal. Dacă mai adăugăm timpul necesar organizării unei licitaţii publice pentru construirea clădirilor, timpul propriu-zis realizării investiţiei, constatăm uşor că ce-a mai rămas din acest an nu-i suficient ca timp.
Dar partea cea mai tristă a lucrurilor este că valoarea investiţiei se ridică la un milion de euro, iar Guvernul României n-a alocat aceşti bani. Cred că cel mai bine a zugrăvit situaţia chiar primarul comunei Rădăuţi Prut, Gheorghe Alupaie, care presimte c㠄Se va da drumul la trecere peste pod, iar noi tot nu vom avea ridicate construcţiile pentru punctul vamal. Vama noastră va funcţiona, probabil, în nişte barăci metalice, iar dincolo, la moldoveni, trecătorii vor rămâne uimiţi de modul modern în care s-a amenajat vama. Suntem români, ce mai!”
Realizarea investiţiei pentru acest punct vamal revine Direcţiei Generale a Vămilor din România şi Ministerului Finanţelor. Nici un trimis special al acestor instituţii guvernamentale n-a catadixit să-şi murdărească talpa pantofilor în nisipul hleios al Prutului din acest viitor punct de trecere al frontierei. Acest lucru a fost observat şi de către oficialităţile Republicii Moldova, care s-au arătat îngrijorate. Guvernul Republicii Moldova l-a interpelat pe cel al României, referitor la acest punct de trecere al frontierei, în plină şedinţă europeană la Strasbourg.
Răspunsul le-a venit sub forma unor cuvinte meşteşugite diplomatic, dar fără ceva concret. Adică le-am demonstrat că, dacă ei s-au desprins din trupul ţării devenind sovietici, noi ne-am păstrat feleşagul de român, gândind şi acţionând ca atare. Îmi place cum gândeşte despre noi Octavian Paler. Urmându-i firul gândirii, tare mă tem că odată intraţi în Europa, nu noi ne vom adapta regulilor europeneşti, ci europenii se vor adapta obiceiurilor noastre.
Mă bazez pe acea declaraţie televizată a unui neamţ ajuns să trăiască prin Maramureşul nostru şi care a constatat, total surprins, modul original al românilor de a-şi rezolva unele probleme: „Se poate şi aşa!” Atât de mult i-a plăcut neamţului expresia, încât a început a se considera român get-beget.
JDB 8.06.2006

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Ticălos până în ultima zi a anului
Bancul zilei: Plutonerul Luţă
Horoscopul zilei
Botoşani: Proaspătul senator Poperscu l-acuză de de potlogării pe Ţurcanu
guraliva deputată Mincă i-a ţinut isonul
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă