De vreme ce nu sunt locuri de parcare, desigur că vor fi maşini parcate în locuri nepermise. Iar ridicarea lor, de către o firmă din afara judeţului ca să nu poată fi responsabilizată pentru abuzurile ce le va comite, va aduce câştiguri consistente acestei firme. Cred că acesta-i mobilul, câştigul, nu eradicarea parcărilor ilegale.
Apoi, mi-am mai exprimat, tot pe blogul meu, opinia că introducerea taxei de parcare este o idioţenie şi o jignire ostentativă adusă omului de rând. Vor ocupa locurile de parcare bogaţii, iar pensionarii, şomerii şi cei cu venituri mici vor umbla bezmetici după un loc de parcare fără plată. Dealtfel, aplicarea unei asemenea măsuri va crea conflicte între locatarii din bloc, va genera violenţă, vor fi maşini zgâriate, cauciucuri tăiate, acte de vandalism. Şi iar am considerat că Ghiorghiţă, promontoriul acestei taxe, ne ia drept proşti.
Vicele Ghiorghiţă a considerat opiniile mele ca jignitoare la adresa sa, că l-am făcut de râs, i-am şifonat imaginea de ales şi om politic. A ţinut să precizeze că el nu face decât să ducă la îndeplinire ce-au hotărât consilierii la propunerea primarului Flutur.
Dacă hotărârea este a consilierilor, de ce Ghiorghiţă n-a precizat, ca om politic ce se pretinde a fi, că se dezice de ce-au hotărât aceştia, dar că legea îl obligă să ducă la îndeplinire hotărârile lor. De ce n-a precizat vicele că atâta vreme cât Botoşanii sunt un şantier, şi nu mai ai pe unde trece, el se opune aplicării acestor măsuri, până când se vor crea condiţiile optime de aplicare. Iar tot ca om politic, de ce vicele n-a rostit public numele acelor consilieri care-i supun pe botoşăneni la noi biruri. Să-i ştim şi noi cine-s şi ce partid reprezintă, ca să-i felicităm la anul, când ne vor cere iarăşi votul.
Discuţia cu vicele a fost una furtunoasă, iar el a ţinut să-mi precizeze că face parte din Partidul Democrat şi că nu-l interesează componenta socială, adică protejarea cetăţeanului de rând. Am dedus din vorbele vicelui că s-a aliniat perfect tupeului afişat de PD, acest partid ce-şi are drumul politic presărat cu scandaluri, cu discursuri demagogice gen Boc, cu inflexibilitate manifestată faţă de partenerii politici, dornic să acceadă la putere chiar şi cu riscul de a arunca ţara în haos.
Până când vicele va introduce acţiunea de chemare în judecată, îi amintesc că n-a răspuns la întrebările legate de situaţia de la Eltrans, întrebări care sunt şi acum postate pe site-ul Jurnalului. Nu-i departe ziua când îi voi demonstra negru pe alb de ce evită să răspundă la acele întrebări.
Îi mai amintesc vicelui, până la judecată, că este persoană publică, că a cerut votul electoratului şi are de gând să-l mai ceară. În discuţia de aseară i-a jignit pe cei peste cinci mii de cititori zilnici ai Jurnalului, în unele zile chiar opt mii, afirmând că nu are nevoie de votul lor şi că oricum nu ştiu ce vor. Dacă Ghiorghiţă vrea să aibă tihnă, să se retragă din viaţa publică, să nu mai ceară să fie ales, şi nimeni nu se va amesteca în viaţa sa, care va fi una privată. Până atunci, rostul meu este să-l atenţionez că nu suntem proştii lui. Pe mine mă judecă cititorii. El trebuie să se supună judecăţii societăţii civile, nu s-o desconsidere şi să susţină că el îi democrat şi nu social-democrat. Adică-l doare în cot de mulţime, că el aparţine clasei superioare. Nu, zău!