Tăiatul porcului la români este un vechi ritual ajuns la perfecţiune gastronomică. Bucătăria românească este recunoscută în lume prin modalităţile diverse de preparare a porcului, prin bucatele deosebit de gustoase. Literatura noastră, încă din Evul Mediu, a dedicat porcului plăcute şi nemuritoare creaţii care, ori de câte ori le-am reciti, tot de atâtea ori am saliva.
Neîntrecută rămâne pana scriitorului Vasile Voiculescu, când vine vorba de naraţia literară intitulată Epica gastronomiei, descrierea acelei mese pantagruelice ce s-a desfăşurat într-o veche şi prosperă mănăstire de călugări. Iar porcul, la acea masă, a stat la loc de cinste sub formă de cârnăciori proaspeţi şi zemoşi, de caltaboşi dolofani, de sângere întunecat la faţă, de pastramă fragedă, de costiţe afumate pe varză, de friptură pe grătar, aburindă, mirosind a cimbru şi întinsă prin mujdeiul de usturoi.
Să-l mai aducem în contemporaneitate pe dorohoianul Păstorel, acest gurmand de o rară delicateţe şi rafinament când vine vorba de bucătăria moldovenească, în care porcul a fost şi rămâne regele. Nu trebuie să-l sărim nici pe Sadoveanu, cel care, student la Iaşi fiind, a părăsit internatul şi s-a dus la via lui Ropală de pe dealul Galatei, pentru a mânca curcanul bine fript la cuptor, dar şi o friptură de porc cu mămăliga ascunsă sub pernă, pentru a sta caldă, totul stropit cu vinul roziu şi acrişor, festinul fiind încheiat cu un dans printre butucii din vie, sub cerul geros de iarnă împodobit cu mii de stele. Recunoaşte chiar maestrul c-a meritat cele 14 zile de exmatriculare.
În perioada comunistă, cel mai cunoscut romancier al românilor, şi-l numesc aici pe Marin Preda, n-ar fi putut petrece Crăciunul, dacă n-ar fi tăiat de Ignat godacul din coteţ, după ritualul moştenit de la părinţii părinţilor săi. În primul rând, aşezat în ceardacul casei, Preda dorea ca cei aduşi să-i taie porcul, să-l fugărească prin curte, să ţipe, ca să audă vecinii şi să ştie că urmează pomana cuvenită după datină.
După ce porcul era înjunghiat, Preda cobora din cerdac şi-i omenea pe casapi cu un pahar de ţuică, dat peste corpul şi de sufletul animalului. Urma pârlirea, mâncatul şoriciului şi nelipsita pomană a porcului, un ceaun plin cu friptură din carne de la gât şi bucăţi de ficat în jurul căruia se adunau cei ai casei şi vecinii.
Despre toate aceste tradiţii nimeni n-a vorbit celor din Uniunea Europeană. Iar acum suntem nevoiţi să renunţăm la tăiatul porcului în sistemul tradiţional. Trebuie să-l împuşcăm, că aşa vrea Europa civilizată.
Europa civilizată n-a fost impresionată de chinurile groaznice în care poliţiştii canadieni au omorât un polonez, aplicându-şi şocuri electrice cu bastonul. Nu este impresionată de bastoanele aplicate de către poliţiştii francezi pe spinarea studenţilor care-şi apără drepturile în faţa abuzurilor Guvernului. Europa nu plânge de mila ţiganilor arşi în incendiile provocate de către anarhiştii şi fasciştii italieni, nu-i compătimeşte pe românii cinstiţi care sunt agresaţi şi bătuţi la Roma, Milano, Bolonia etc. Nu plânge pentru sutele de români omorâţi în Italia în octombrie şi noiembrie, despre care abia acum aflăm. Europa n-are nici un fel de sentimente umane faţă de acele ţări Africane în care milioane de locuitori, copii şi maturi de-a valma, mor de foame.
Dar Europa condamnă modul barbar în care românii îşi taie porcul pentru a întâmpina, după tradiţie, Sărbătorile de iarnă. Ce este oare mai barbar, cum tăiem noi porcul sau indiferenţa acelei Europe civilizate faţă de aspectele pe care le-am menţionat?
Iar cozile de topor, în acest caz medicii şi tehnicienii veterinari, se fac călăii europeni ai gospodarului român care vrea să-şi taie porcul după cum a văzut la părinţii, bunicii şi străbunicii săi, respectând datina din străbuni.
De la un porc împuşcat nu mai poţi colecta sângele necesar preparării sângeretelui. Carnea porcului împuşcat va fi vânătă, nu va mai avea acea culoare roză, apetisantă. Va avea gust de sânge şi nu va mai avea acea dulceaţă care-i dă gustul unic şi de neuitat. Albul slăninii va deveni roziu.
În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, am tăiat porcul. Cumpărat, crescut prin vecinii de la casele din spatele blocului, porcul a fost tăiat aşa cum am citit în cărţi şi am văzut la părinţi. Şi în acest an voi proceda la fel. Să prind vreo otreapă de tehnician sau medic veterinar că-mi bate în poartă şi mă jigneşte în respectul care-l port memoriei părinţilor şi strămoşilor, păstrându-le datinile şi obiceiurile. Va fi vai de Europa lor!