Se întâlnesc Iţic şi Ştrul. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nici o treabă.
S: - Frate, am scăpat de toate problemele!
I: - Da' ce-ai făcut, măi?
S: - Mi-am luat un elefant, frate!
I: - Hai măi, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
S: - Nici o vrăjeală, măi. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu gradina de flori. N-am treabă, le stropeşte ăsta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare. Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa, îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am nici un stres.
I: - Da' cât ai dat, măi, pe el?
S: - 100.000 de euro, da' face toţi banii...
I: - Auzi, măi... Nu mi-l vinzi mie?
S: - Ce să fac?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: - Hai măi că-ţi dau 150.000, da mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
S: - Nu se poate, măi. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
I: - Hai, măi, că-ţi dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.
S: - Nu se poate, măi Iţic, tu nu înţelegi. Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, da' ai de aşteptat un an.
I: - Măi, Ştrul, îţi dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu', suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri...!
S: - Bine, măi, hai. Da' să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc ăştia iar. Ştrul vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
I: - Măi, Ştrul, ce mi-ai făcut, măi? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
S: - De ce, măi?
I: - Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curu' pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub ditamai balega. Copiii... îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
S: - Măi, Iţic, tu ai o problemă!
I: - Da, măi, ştiu, cu elefantul de la tine.
S: - Nu, măi! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodată elefantul ăla!
(Petrea Prostul)