Eva Iova Simon: Şcoală românească nu cu bani se face!

Părintii scolarilor din Micherechi au votat, cu mare majoritate de voturi, săptămâna trecută, că cea mai bună gazdă a scolii satului va fi, si în viitor, primăria.
A fost o decizie importantă si curajoasă, deoarece pentru bugetul unui astfel de sat mic, acest angajament este o mare responsabilitate, însemnând poate si o mai mare sustinere financiară din partea micherechenilor. Se stie că, prin dorinta guvernului actual de a centraliza totul, de la 1 ianuarie 2013, în afara grădinitelor, toate institutiile de învătământ vor ajunge în custodia statului.
Toate, în afara celor preluate deja de autoguvernările pe tară ale nationalitătilor. Primăriile se pot declara până pe 15 noiembrie a.c. dacă vor să-si mentină scolile. Asa va face si primăria din Micherechi. Cu toate că, în afara celei din Jula, poate cea din Micherechi este cea mai râvnită scoală de către Autoguvernarea pe Tară a Românilor din Ungaria.
Motivul acestei dorinte arzătoare este destul de simplu: cât de cât scoala din Micherechi se mai poate numi românească, majoritatea copiilor vorbesc binisor româneste (unii chiar încă din familie), deci numai bună ar fi pentru vitrina de care ATRU ar avea mare nevoie.
Este bine cunoscut faptul că toate scolile generale pe care până acum ATRU le-a preluat (Bătania, Chitighaz, Aletea si urmează cele din Bihor), toate, fără nicio exceptie, au ajuns în custodia ATRU numai si numai pentru că au fost abandonate de primăriile localitătilor în care se găsesc. Motivul acestui abandon a fost unul singur: lipsa banilor. Nicio scoală nu si-a dorit trecerea la ATRU pentru ca ea să fie mai românească, să aibă un învătământ mai românesc, ci exclusiv din motive financiare.
Accentuăm acest lucru, deoarece unele voci din Micherechi, care numai pe la colturi au curajul să se facă auzite, nu si în public, consideră că scoala din sat numai asa va putea rămâne românească dacă va apartine… ATRU. Aiureală! Nicio scoală nu din cauza celui care o administrează va fi sau nu românească, ci după activitatea pe care o desfăsoară, după calitatea învătământului.
Nicio scoală nu poate fi numit㠄româneasc㔠dacă în ea nu se vorbeste româneste, dacă nici măcar profesorii nu se obosesc să vorbească între ei în româneste (ce exemplu să vadă atunci pruncii), dacă orele de limbă română se tin în limba maghiară (sic!), dacă numai ne lăudăm că învătăm istoria si matematica si geografia în limba română. Nu ne crede nimeni, din moment ce unii copii nu stiu să răspundă nici la „bună ziua”.
Toate acestea nu tin de bani. Scoală românească nu cu bani se face! Ci cu continut românesc, cu spirit românesc. Nici de la ATRU, nici de la institutiile statului maghiar, nici de la primării nu trebuie să asteptăm să ne „fac㔠scolile mai românesti. Asta o pot face numai profesorii si conducerile scolilor. De ce insistăm atât pe continutul românesc? Pentru că niciun stat, nicio primărie si niciun ATRU (cu atât mai putin cel al lui Kreszta si Gulyás) nu pot salva o scoală de nationalitate românească de la desfiintare, dacă ea nu dovedeste într-adevăr că este românească.
În continut! Si nu doar cu numele. Bine fac micherechenii că vor să fie în continuare gazde bune ale scolii lor. Că nu renuntă la clădirea construită de părintii si bunicii lor, care au dat pe acele vremuri „bani pentru cărămid㔠din buzunarele proprii. Este rândul celor de azi să demonstreze că prin fortă comună, prin sacrificiu financiar si prin spirit românesc pot să-si păstreze cea mai importantă institutie: scoala româneas-că.
Eva Simon