„Evocări” – le inspectorului general

În anul recent încheiat, Editura QUADRAT Botoşani a avut onoarea de a lansa spre cititori mai multe cărţi interesante, de valoare – după opinia unor oameni avizaţi. Este vorba de monografia „Comuna Rădăuţi – Prut”, autor profesor Ioan Prăjinariu, „Judeţul Botoşani: structuri administrativ-teritoriale” – o carte ce se înscrie printre cele socotite premieră naţională, aşa cum aprecia domnul profesor universitar dr. Ioan Caproşu, autor profesor Constantin Cojocariu, „Istoria teatrului, la Botoşani”, vol. I, profesor Ştefan Cervatiuc, „Tulburări de personalitate în semnificaţia clinică şi relaţională”, scrisă de medicul Nicolae Vlad, doctor în ştiinţe medicale, şi la sfârşit de an „Evocări” de Mihai Matei.
Ca editor şi ca cel care a fost alături de autor de-a lungul procesului de apariţie, aş vrea mai întâi să subliniez străduinţa autorului „Evocări” – lor de a aduce în faţa cititorului, indiferent dacă acesta a făcut sau nu parte din marele detaşament al învăţământului botoşănean, pagini din istoria şcolii acestor meleaguri, înscrise de mai bine de un sfert de secol, fără exagerări sau mistificări, fapte pe care oricine le poate aprofunda, pune în cântarul judecăţii personale şi, în cele din urmă, să tragă o concluzie.
Confesările celui care a condus destinele învăţământului botoşănean o perioadă îndelungată sunt prefaţate şi de mărturia autorului că timpul care a trecut din momentul despărţirii de şcoală i-a permis o mai bună sedimentare a gândurilor, creându-i acea detaşare, poziţie din care să dea o mai corectă apreciere evenimentelor, faptelor şi oamenilor, toate aceste componente fiind aduse acum la ora judecăţii. Trecerea de la poziţia interioară, încărcată de stări tensionate sau emotive, situarea în zona exterioară l-au favorizat în procesul de pătrundere mai profundă a unor situaţii.
Poate că unele întâmplări au devenit legende, cu adaosurile de rigoare, căpătate în timp, circulând în rândul celor care slujesc învăţământul sau chiar în mediile sociale circumscrise locului unde acestea s-au întâmplat. Ceea ce ne spune acum autorul rămâne adevărul nud, fără exagerări sau adaosuri de înfrumuseţare. Totodată, manifestând cuvenita grijă, el a evitat să comenteze întâmplările cu iz scandalos, în care implicarea unor cadre didactice nu le punea pe acestea în cea mai bună lumină. Este posibil ca unele voci să obiecteze asupra întinderii textului. Sigur, dacă am pretinde să fi fost luate în seamă toate evenimentele de la nivelul fiecărei instituţii şcolare, s-ar fi putut redacta tomuri. Autorul a fost selectiv şi mărturiseşte regretul că nu a putut include încă multe nume ale unor cadre didactice merituoase.
Ceea ce este însă consemnat în rândurile fiecărei pagini are valoare de argument solid în favoarea efortului comun făcut de „general” şi echipa sa, de întregul corp profesoral, pentru menţinerea rolului şcolii în societatea românească la cote apreciabile, din punct de vedere calitativ.
Autorul ne pune în faţă nu numai situaţiile paradoxale sau dominate de emblema absurdului din unele momente, ci demască şi iresponsabilitatea factorilor dictatoriali pentru care, sănătatea şi integritatea fizică a elevilor şi cadrelor didactice nu depăşea nivelul declaraţiilor demagogice, şcolii impunându-i-se să fie parte responsabilă în desfăşurarea campaniilor agricole sau înfrumuseţarea zonelor verzi ale oraşelor, pe de altă parte profesorii fiind obligaţi să comprime programele şcolare, s㠄recupereze” orele „pierdute”, ca şi cum acest lucru s-ar fi întâmplat din pricina lor.
Desigur, în carte sunt prezentate multiple faţete ale vieţii şcolii în anii când festivismul şi minciuna constituiau principii călăuzitoare în societatea românească. Meritul incontestabil al autorului constă în alegerea exemplelor celor mai semnificative care pot defini perioada respectivă.
O viitoare istorie a învăţământului botoşănean va trebui să valorifice în mare parte paginile acestei cărţi, după cum şi cei care vor întreprinde alcătuirea unor monografii locale vor putea dezvolta, în spiritul recomandărilor autorului, numeroasele cazuri când cadrele didactice, şcoala şi-au adus o însemnată contribuţie la viaţa social-culturală a satelor şi comunelor botoşănene.
Dumitru Ivan,
Directorul Editurii Quadrat Botoşani