Ştiind din practică cum procedează Federovici, ca de altfel toţi cei din PSD, am decis să accelerez aprofundarea informaţiilor pentru a scoate la iveală adevărul. Reamintesc că în vara anului 2016 o furtună a distrus casa bătrânei Panovia Manziuc din satul Sinăuţi, comuna Mihăileni. Federovici i-a dus câteva harţapele luate de la un agent economic şi s-a lăudat în presa de curte că i-a dus bătrânei materiale să-şi ridice casă nouă.
I-am călcat pe urme şi am descoperit că de fapt dusese câteva scânduri şi promisiunea că va primi ajutor de la guvern. Pentru că mi-a fost milă de bătrâna care locuia într-un container metalic ce la vreme de vară se transforma în saună, am mediatizat cazul în Jurnalul, am realizat şi un reportaj la Lumea lu Rotundu iar oamenii i-au sărit în ajutor. Firma Conrec, Primăria Mihăileni, oamenii din comună şi alţi agenţi economici au pus mână de la mână şi i-au ridicat bătrânei casă nouă în care s-a mutat în noiembrie 2016. Federovici, fără jenă, adică cu neruşinare, a continuat să-i mintă pe botoşăneni că ea a fost cea care a organizat totul ca bătrâna să aibă casă nouă.
Pornind de la experienţa acumulată, miercuri, 5 septembrie, m-am dus la Călăraşi şi am început să stau de vorbă cu cunoscuţii mei de ani de zile dar şi cu sătenii care mă ştiu de la Lumea lu Rotundu. Aşa am aflat că de fapt Federovici a adus familiei Apăvăloaie doar nişte saci cu ciment dar, graţie relaţiei de prietenie cu preotul Ioan Pădurariu, ambii s-au lăudat pe pagina lor de Facebook că au ridicat casă mare acestei familii. Federovici se putea lăuda că minciuna este morala PSD-ului, dar preotul nu trebuia să iasă ca păduchele în frunte pentru că morala creştină altă învăţătură îi cere.
De fapt am descoperit iarăşi o şarlatanie popească împletită strâns cu minciuna politicienilor. Faptele stau cu totul altfel, adică realitatea este departe de cea prezentată de preot şi senator. Iar oamenii din Călăraşi ştiu adevărul şi se crucesc de cum poate preotul să-i mintă în faţă când ei ştiu cum s-a ridicat casa familiei Apăvăloaie.
Dar despre afacerile preotului pe seama acestui necaz omenesc şi învârtelile senatorului Federovici voi veni cu detalii săptămâna viitoare. Pe preot l-am găsit
găsit la casa familiei Apăvăloaie, probabil punea la punct detalii despre slujba de sfinţire de sâmbătă. Nu l-am deranjat pentru că preoţii n-au voie să seta de vorbă cu presa decât numai dacă au aprobare de la Mitropolie. O altă şarlatanie popească de vreme ce preoţii sunt plătiţi din bani publici, au statut de funcţionar public şi, deci, au obligaţia de a pune la dispoziţia presei orice informaţie de interes public. Cârdăşia dintre Biserică şi PSD, bazată pe sifonarea banilor publici către Biserică, a pus lacăt şi pe informaţiile care ar aduce în lumina publică modul în care preoţii cheltuiesc banii publici.
Am dorit să discut problema în detaliu cu primarul comunei Elena Vrajotis dar aceasta, deşi vorbăreaţă de obicei, când a aflat ce mă interesează a fost foarte reticentă. O fi şi ea atinsă de ciuma roşie? Nu m-aş mira ştiind câte vizite are făcute nevasta şoferului, adică Federovici, prin Călăraşi, la preotul Pădurariu şi la oierul Arnăutu de la care când pleacă, botul maşinii se ridică în mod ciudat.
Aşadar, sâmbătă, 8 septembrie, ora 17.30, la Călăraşi se va sfinţi casa familiei Apăvăloaie, sfinţirea având loc la biserică, unde au fost invitaţi sătenii în număr cât mai mare pentru că va veni părintele mitropolit Teofan şi nevasta şoferului. Ciudată asociere între credinţă şi politică!
La intrarea în Călăraşi dinspre Botoşani îţi iese în cale cimitirul satului. Am oprit şi eu, atras de buruianul prin care stau ascunse mormintele. Chiar de la intrarea dinspre şosea am descoperit o grămadă uriaşă de gunoi. O alta aveam s-o descopăr la ieşirea din cimitir spre sat. În ce priveşte cimitirul, lipsă totală de întreţinere, iarba necosită, arbuşti crescuţi aiurea iar gardul mai că nu există.
Cunosc prin judeţe cimitire cu garduri solide, costisitoare, de parcă cei dinăuntru ar vrea să dea năvală peste cei de afară, să le tulbure tihna vieţii. La Călăraşi morţii se pot plimba în voie, că sârmele întinse nu pot fi considerate gard.
Mai are timp părintele să facă curăţenie şi la cimitir. Este o oportunitate pentru preoteasă să se fotografieze lângă grămezile de gunoi şi părintele să posteze pozele pe pagina sa de Facebook susţinând că ea a făcut curăţenia, aşa cum s-a pozat cu pensonul în mână la casa Apăvăloaie susţinând că ea a văruit şi vopsit pereţii. Păcat că Internetul n-a pătruns şi în coteţul curcilor, s-ar fi distrat şi ele!
Recomand părintelui mitropolit Teofan să spargă zidul izolării cu care l-au înconjurat slujitorii săi mitropolitani şi să vadă realitatea cu proprii ochi şi nu cu ai altora. Va fi un prim pas în readucerea în sufletul creştinului a adevăratei credinţe pe care unii preoţi au confiscat-o din interese financiare proprii şi lăcomia pentru averi personale luxoase.
Pe săptămâna viitoare veţi afla minuni popeşti de care să vă tot cruciţi!
Ioan mamaischi
