Oricine va calca pragul Botosanilor, venind cu trenul dinspre Veresti, musai îsi va propti ochii în muntii de fier vechi ce strajuiesc intrarea în gara (foto 1). Incitat oarecum de cele vazute, mi-am propus sa aflu mai multe despre uriasele movile de fier vechi, ce dau impresia calatorului din tren ca nu intra într-un oras apartinând civilizatiei actuale, ci într-unul înghetat în imaginile sfâsietoare ale sfârsitului celui de Al Doilea Razboi Mondial. Zilele trecute, în încercarea de a afla mai multe despre Operatiunea Rabla, adica predarea catre stat a unei Dacii vechi contra unui avans de 30 milioane lei la un autoturism nou, am ajuns si la societatea Remat S.A, proprietara de drept si de fapt a muntilor de fier vechi ce strajuiesc intrarea în gara Botosanilor.
Societatea Remat este una de rang national, cu filiale în toate judetele tarii. Pachetul majoritar îl detine un neamt, iar neamtul este hotarât sa câstige bani chiar si din fier vechi. Iar faptul ca societatea se afla pe mâna unui patron neamt, se cunoaste înca de la poarta.
Politicos, dar ferm, paznicul de la poarta principala ne-a legitimat si ne-a chestionat asupra doleantei ce ne-a purtat pasii la usa gheretei sale. Ne-a condus apoi, prin curtea curata si cu obiectele asezate într-o anumita ordine, la seful de depozit Ilie Plamada. Om pe la vreo cincizeci de ani, Plamada se descurca agil, miscându-si cu repeziciune si precizie degetele pe tastatura calculatorului, introducând datele necesare emiterii unei facturi. M-a surprins modul sau familiar de-a lucra cu calculatorul, stiind din viata practica ca angajatii de vârsta sa privesc cu dusmanie la prezenta calculatorului prin birou. Conversatia s-a legat repede. De la Plamada am aflat ca societatea achizitioneaza lunar cam în jurul a 2000 tone de fier vechi. Fierul, încarcat în vagoane, ajunge în depozitele marilor otelarii de la SRI sau Metal Steel Galati, la Calarasi si pe oriunde exista nevoie de o astfel de materie prima. Pretul nu-i cine stie ce valoare. În plin sezon, adica atunci când otelariile îsi pregatesc stocul pentru iarna, acestea platesc cam 57 de bani/kg. Când si-au facut stocurile de iarna, otelariile scad pretul la 44 bani/kg. În structura pretului de cost ponderea cheltuielilor o reprezinta transportul pe CFR la otelarii. Cum CFR-ul tot majoreaza pretul transportului, profitul ramas de pe urma achizitionarii ferului vechi se se cam micsoreaza. În astfel de situatii încep negocierile pretului pe kilogramul de fier vechi dintre conducerea Remat si patronatul otelariilor. De vreme ce n-a izbucnit nici un scandal public pe seama achizitionarii fierului vechi, înseamna ca între patronatul achizitorilor si cel al otelarilor s-a cazut la întelegere de fiecare data.
Mi-a mai spus Plamada ca 80% din cantitatile de fier vechi achizitionate provin din dezafectarea fabricilor construite în timpul lui Ceausescu. Odata privatizate, aceste fabrici sunt în majoritate demontate bucata cu bucata, si predate la fier vechi. Terenul de sub ele este mult mai valoros decât fabrica în sine. Dupa cum sustine seful de depozit Plamada, multi s-au pricopsit, adica au scos bani frumosi, prin predarea utilajelor de fabrica la Remat SA. Am continuat dialogul început cu seful Plamada în biroul directorului economic.
Aici discutia s-a purtat în alt plan. Cel al analizei afacerii din punct de vedere al profitului. Pentru ca societatea Remat SA sa ajunga la cota maxima de profit proiectata prin indicatorii financiari ai bugetului propriu, cantitatile lunare de fier vechi achizitionate vor trebui sa atinga cifra de 6000 tone, adica 72 mii tone anual. E mult, e putin pentru Botosani? Mi s-a spus ca este o cifra realizabila. Totusi, mi-am exprimat îndoiala ca o astfel de cantitate va putea fi achizitionata cel putin un numar de ani de acum înainte. Se pare ca m-am înselat, necunoscând potentialul de care dispune judetul la aceasta materie prima.
La cât a construit Ceausescu, nici în zece ani de acum înainte n-o sa reusim sa demolam si sa predam utilajele la fier vechi este de parere seful de depozit Ilie Plamada. Suntem si vom continua sa fim profitabili în activitate s-a exprimat cu încredere directorul economic Gabriel Zigmud (foto 2). Asadar, cel putin zece ani de acum înainte, intrarea în gara Botosani va continua sa fie strajuita de catre muntii de fier vechi, simboluri ale ramasitelor economiei etatizate promovata de regimul Ceausescu. Averea pe care pâna mai ieri cu totii eram proprietari, fara sa detinem ceva în proprietate, este acum transferata bucata cu bucata în buzunarul unor întreprinzatori isteti, ce stiu sa scoata arginti si de pe urma ruginii. Sa le uram spor la bani! Ca noi nimic am avut si cu nimic ne vom alege si de acum înainte!