Ne-am aşezat la una din mesele interioare, pe terasă, deşi privelişte frumoasă şi aer curat, aerul era prea rece pentru îmbrăcămintea noastră subţire de vară.
Ospătarul era ea nou angajat, aşa că a venit la masa noastră un anume domn Edy. Ne-a întrebat ce am dori să servim. În stilul nostru consacrat, i-am spus că avem prostul obicei de a veni cu graba şi pleca cu zăbava, aşa că, pentru început o tărie şi la sfârşi t de masă un pahar cu vin bun. I-am cerut să ne servească cu ceva ce consideră că ar fi deosebit la acest local faţă de celelalte cunoscute nouă.
Domnul Edy ne-a servit cu un coniac Jidvei, preferatul nostru începând cu aprilie 2010, adică din ziua când s-a format echipa de filmare şi am sărbătorit evenimentul cu acest coniac
Coniacul ne-a fost servit într-un mod care ne-a uimit şi chiar intrigat. Paharul cu coniac ne-a fost servit aşezat pe un alt pahar cu apă fierbinte. N-ea explicat că aşa se bea coniacul, călduţ, pentru a i se putea aprecia aroma şi descoperii calităţile gustative.
După ciorba de burtă, cu nimic deosebită de altele, domnul Edy ne-a sugerat ca la felul doi să servim ceva special. Curioşi Curioşi de acel ceva special am acceptat. Nea fost adus un platou din lemn pe care stăteau aşezate după o ordine stabilită de domnul Edy următoarele preparate: piept de raţă ce se consuma trecut printr-un sos special, vrăbioară de vită preparată în stil chateaubriand, aripioare de porc, friptură de batal şi tochitură moldovenească cu mămăliguţă, totul ornat cu felii de castraveţi muraţi.
Da, domnul Edy chiar ne-a uimit cu combinaţia sa gastronomică iar noi ne-am străduit să servim din fiecare fel pentru că eram deja robii curiozităţii pofticioşilor.
Când a venit vorba despre vin, domnul Edy a venit la masă cu patru soiuri. Vin roşu de Hamangia, Merlot de Panciu, vin roşu de Cetate, Merlot de Pietroasele şi un roze. Fiecare soi de vin ne-a fost prezentat separat, cu calităţile şi binefacerile sale, toate potrivite cu felurile de preparate pe platou. Modul în care ne-a prezentat vinul a stârnit dispute între noi, fiecare dorind alt soi. Ne-a,m decis să ne optim la vinul roşu de Cetate, fiind vin din podgoria pezevenghiului de Mircea Dinescu.
Curioşi de modul în care am fost serviţi, l-am descusut pe acest domn Edy. Aşa am aflat că este bucureştean, a lucrat la restaurante de lux cin Londra dar şi la Hotel Marriott în Bucureşti. Cum a ajuns la Botoşani, este o altă poveste. Am părăsit localul mulţumiţi că am fost serviţi şi altfel decât suntem prin restaurantele cunoscute nouă.