Daţi apoi o fugă până în capătul grădinii, acolo undea-ţi semănat cartofii. Scoateţi cartofii noi, rotofei cât trebuie, galbeni şi pofticioşi la privire. Spălaţi-i iute şi prăjiţi-i într-o cratiţă pe a cărei fund aţi lăsat să curgă, din toată inima, uleiul rafinat, făcut la oloierniţa din colţul străzii. Nu cumva să uitaţi de mărar, că mare nenorocire ar fi.
Cât cartofii se vor certa cu uleiul din cratiţă, de se vor face rumeni nevoie mare la faţă, în cratiţa de alături se vor pune la încălzit jumările şi cârnaţul porţionat pe măsura poftei fiecăruia. Pe ochiul rămas liber, puneţi ceaunul, presăraţi sarea şi făina şi daţi naştere mămăligii, aşa cum aţi putut citi în reţeta de ieri.
Dacă toată această îndeletnicire gastronomică se va desfăşura la cuptoraşul din curte, iar masa se va aşeza sub nucul de alături, cu siguranţă că vecinii dumneavoastră îşi vor găsi treabă pe lângă gard, în speranţa că le veţi arunca vreo vorbă cu titlu de invitaţie. Verificaţi dacă pe masa de sub nuc se află strachina cu brânza untoasă de oaie. Ar fi un păcat de neiertat să lipsească aşa o bunătate!
Înainte de-a răsturna mămăliga şi a porţiona în farfurii jumările, cârnaţul şi cartofii, mai trebui să coborâţi odată în zâmnic. Două lucruri se cer aduse. Castraveţii noi, proaspăt muraţi, crocanţi şu cu gust de mărar, iuţi cât i-a lăsat să se înverşuneze ardeiul pus în moare şi reci atât cât se cere în zi de vară şi la bucate fierbinţi. De pe raftul de jos înşfăcaţi o sticlă de vreo doi litri, cu vinul de fragă, galben precum uleiul, acrişor cât să se potrivească cu jumările grase şi cârnaţul rumen.
Turnat în pahare, vinul le va aburi cu răceala adunată în zâmnic. În ce vă privesc copiii, aceştia fiind bine crescuţi, nu vor uita ca înainte de a se ridica de pe scaun, să rostească „Mamă, tată săru’ mâna pentru masă, c-a fost multă şi gustoasă!
(Lucullus)
JD 1828/18.07.2006
