Un nepot de-al boierului Mavrocordat ce-a deţinut moşie mare pe partea de nord-est a judeţului, având reşedinţa, adică conacul boieresc în satul Strahotin, comuna Dângeni, a revendicat averea bunicului. Pe lângă terenul primit, nepotul a primit şi pădurea de la Zahoreni, comuna Manoleasa, câteva sute de hectare. În ce priveşte conacul de la Strahotin, aflat într-un pitoresc cadru natural format de un parc dendrologic protejat de lege, clădire în care sub regimul comunist a funcţionat sediul IAS, pentru că necesita mulţi bani să fie refăcut, intenţionat sau nu,. conacului i s-a dat foc iar acum este o ruină.
Recent, la Primăria Călăraşi s-a prezentat George Goilav, nepot al marelui proprietar de moşie pe Rânghileşti şi împrejurimi Jean Goilav, care a pus pe masa primarului Elena Vrajotis sentinţa civilă prin care i s-a restituit 139 ha de pădure şi conacul unchiului său situat deasupra satului Rânghileşti. În prezent suprafaţa de pădure revendicată se află în administrarea Silvicului dar odată cu primirea certificatului de proprietate, George Goilav va deveni proprietarul de drept.
Pentru primăria noastră este un avantaj. Impozitul pe suprafaţa de pădure, o sumă substanţială, va intra de acum înainte la bugetul local pentru că pădurea revendicată este pe raza comunei Călăraşi. . Conacul este pe raza comunei Santa Mare, aşa că nu ne priveşte a declarat primarul Elena Vrajotis.
De menţionat că moşia deţinută de Jean Goilav avea la nivelul anului 1910 o suprafaţă de peste 1.600 ha iar lucrările agricole se efectuat cu cele mai moderne mijloace existente la acea vreme la nivel european. Deţinea 500 de boi şi 1.000 de porci iar pe moşia sa lucrau 1.500 de angajaţi permanenţi şi câteva sute de zilieri. Înainte de Primul Război Mondial, mai exact în anul 1913, Jean Goilav a exportat în
Germania cereale în valoare de 93 mii lei aur câştig net. După intrarea României în război alături de Antanta, Goilav a alimentat cu grâu armata Angliei care lupta în tranşeele din Franţa, în zona numită Marna, loc unde s-au dat cele mai crâncene bătălii iar nemţii au mâncat bătaie. Revenind la conacul de la Rânghileşti, moştenitorul George Goilav a declarat că intenţionează să-l refacă aşa cum arăta în vremurile bunicului său, după care să-i dea o utilitate socială: grădiniţă sau cămin social.
În momentul de faţă conacul este devalizat: geamurile şi uşile sunt smulse, o parte din zidurile laterale dărâmate dar rezistenţa imobilului nu este afectată, zidurile exterioare din cărămidă vând grosimi de până la 80 cm. Şi podeaua, deşi pe unele locuri distrusă, încă se menţine în forma originală din lemn gros de stejar. În două camere sunt şi sobe de teracotă dar nu sunt originale şi construite în urmă cu ani pe când în conac funcţiona CAP-ul.
Jean Goilav a construit o casă somptuoasă şi în Botoşani. Este vorba de imobilul din strada Mihail Kogălniceanu unde a funcţionat pe vremuri IAS Cozinda şi care astăzi este părăsită. Nu am reuşit să aflu dacă George Goilav a reuşit să obţină ca drept de moştenire şi acest imobil.
Încet, dar sigur, în judeţ se reface o nouă generaţie de boieri care au alte obiceiuri, alte deprinderi de viaţă şi care nu par a avea mare dragoste de pământ. Şi nici dacă sunt loiali poporului român precum, bunicii lor, în cazul de faţă, negustorii şi boierii armeni venind în Moldova în vremea lui Alexandru cel Bun, aducând cu ei şi civilizaţia Orientului, mult superioară celei moldoveneşti. Astăzi nu se mai poate pune la îndoială faptul că dacă în Botoşani nu s-ar fi aşezat armenii, târgul nu s-ar fi dezvoltat atât de puternic încât să devină cel mai important din Moldova, după Iaşi, reşedinţa domnitorilor.
Armenii Goilavi au contribuit covârşitor la dezvoltarea în târgul Botoşanilor a comerţului, culturii, artelor şi mai ales au ocupat funcţii administrative şi politice importante, inclusiv în Parlamentul României după Unirea Principatelor, aducându-şi din plin aportul la făurirea României moderne.
Ioan Rotundu
